Numele lui Anne Applebaum cu greu mai necesită vreo prezentare – istorică, jurnalistă la The Atlantic, colaboratoare a mai multor publicații anglo-americane, The Spectator, Foreign Affairs, New York Review of Books și altele – ea s-a impus conștiinței publice cu monumentalul volum Gulag. O istorie, premiat cu Pulitzer în 2004.
Au urmat alte scrieri de istorie, Foametea roșie. Războiul lui Stalin împotriva Ucrainei și Cortina de Fier. Represiunea sovietică în Europa de Est 1945-1956, devenite referințe obligatorii în bibliografiile universitare. Interesul ei recent se concentrează asupra crizelor democrației la nivel global și valului de autocrații 2.0, perfect adaptate noilor tehnologii digitale și erei social media.
Cele mai recente cărți ale lui Anne Applebaum – Amurgul democrației și Axa Autocraților – discută un fenomen politic nou, autocrația 2.0, anume regimurile hibride răspândite în întreaga lume ce păstrează aparențele democrațiilor constituționale prin faptul că există alegeri de fațadă, un pluralism politic controlat și o mass-medie ce mimează independența, însă ele rămân, în esență, dictaturi soft.
Ceea ce remarcă Anne Applebaum la autocrațiile 2.0, în contrast cu totalitarismele secolului XX, este că ele au renunțat cu totul la aparențe și atacă frontal valorile democrației parlamentare.
Nu mai avem, de pildă, niciun Mussolini care să scrie „statul liberal e sortit pieirii” și nu vom întâlni niciun Hrușciov care să dea cu pantoful de masă la Națiunile Unite pe motiv că democrația sovietică ar fi inferioară „democrațiilor burgheze” occidentale. Însă avem un Viktor Orban care folosește o rețea globală pentru a promova ceea ce el numește „democrația iliberală”.
În al doilea rând, autocrația 2.0 nu mai recurge la represiunea în masă, precum fascismul sau comunismul în secolul XX. Astăzi sunt folosite campaniile de denigrare în mass-media aservită și în social media, cu ajutorul fermelor de troli, pentru a demola imaginea oricărei opoziții politice și alternative.
Teza principală a cărții lui Anne Applebaum este că democrațiile iliberale, hibride și autocrațiile hard ale secolului XXI (autocrațiile de tip 2.0) au rămas neclintite nu din cauză că nu s-ar fi confruntat cu proteste civice și cu opoziții reale, ci pentru că liderii de mână forte ale acestor regimuri au început să coopereze în culise.
Un exemplu pilduitor este Războiul împotriva Ucrainei.
Aici geniul jurnalistic al autoarei recompune un puzzle de informații disparate pentru a ne oferi întregul tablou beligerant: întâi de toate, China nu a condamnat niciodată războiul, ci a preferat să cumpere petrol și gaze ieftine de la ruși și, în subteran, să furnizeze Rusiei tehnologie de apărare; Iranul, asediat astăzi prin operațiunea Epic Fury, a furnizat Rusiei mii de drone; Belarusul a permis vechiului aliat operațiuni cu trupe ruse pe teritoriul său; țările clientelare africane au fost alături de Rusia la ONU; nu în ultimul rând, Coreea de Nord a furnizat rachete, muniție și, posibil, personal militar.
Cu alte cuvinte, toate statele paria ale sistemului internațional colaborează la vedere în disprețul normelor dreptului internațional și, mai ales, cu impunitate.
Din acest motiv, Serghei Lavrov a vorbit la începutul Războiului din Ucraina „despre o nouă ordine mondială” – autocrații 2.0 vor folosi orice mijloace, de la coruperea oficialilor occidentali, controlul strict al presei și manipularea social-mediei până la asasinate de stat, cum a fost cazul lui Alexei Navalnîi și Jamal Khashoggi, pentru a-și perpetua puterea și a schimba inclusiv granițele consfințite după 1945.
După acest tablou sumbru al politicii globale și al alianțelor subterane ce îi mențin pe autocrați la putere, Anne Applebaum explorează în capitolele finale ale cărții soluțiile opoziției democrate.
Punctul ei de plecare este eseul lui Vaclav Havel, „Puterea celor fără de putere”, despre băcanul care refuză să mai afișeze sloganul marxist „Proletari din toate țările, uniți-vă”, ca un prim gest de nesupunere simbolică în regimurile închise. Astfel de acte simbolice i-au inspirat pe activiștii din Zimbabwe să protesteze împotriva corupției și astfel pastorul Evan Mawarire a ajuns protagonistul unui clip viral la nivel național în urma unei postări pe social media cu hashtagul #ThisFlag, în care deplângea penuria, abuzurile și lipsa speranței.
Epilogul cărții conține un apel urgent la unitate. Axei autocraților trebuie să i se opună o coaliție a democraților, o cooperare a activiștilor civici cu guvernele democratice pentru a contracara jocurile de culise ale liderilor autoritari.
Sau în cuvintele lui Anne Applebaum – „Societățile liberale pot fi distruse atât din interior, cât și din exterior, de sciziuni și demagogi. Sau pot fi salvate. Însă numai dacă aceia dintre noi care trăim în ele suntem dispuși să ne străduim să le salvăm”.
Post scriptum – Anne Applebaum este keynote speaker la lansarea Raportului anual al EFOR ce va avea loc miercuri, 11 martie, ora 11.00 în Aula BCU. Conferința va fi transmisă în direct de EFOR.
