Termia bucureșteană se rezolvă cu răbdare și de către specialiști!
Peste 3.500 de blocuri fără căldură adecvată. Aplicația Termo Alert indica pe 7 ianuarie 2026 circa 3.476–3.508 imobile afectate după avaria de la CET Sud, adică 37–38% din cele 9.200 racordate la SACET. Situația persistă parțial, cu mii de semnături la petiția „Nu plătim facturile pe ianuarie la Termoenergetica”.
Reacții și critici la adresa „experților”
Bucureștenii furioși au dreptate: lipsa căldurii în miez de iarnă e intolerabilă. Dar soluțiile propuse de prof. univ. dr. Cristian Păun într-un ziar – trecerea la încălzire electrică individuală – ignoră realitatea tehnică. Elcen livrează peste 95% din agentul termic, dar rețeaua nu a văzut retehnologizări serioase de 15 ani. Un apel la Facultatea de Energetică ar fi clarificat: consumul masiv de energie electrică ar colapsa rețeaua ENEL și nu rezolvă pierderile cronice din distribuție de 25–30%.
De ce tace instituționalul?
Decidenții – Termoenergetica (transport, distribuție), Elcen (producție), ADI TBI, ANRE, Ministerul Energiei, Primăria Generală – evită explicații clare despre disfuncțiunile SACET: cogenerare ineficientă, conducte uzate, dependență de un CET dominant. Sistemul comunist moștenit cere investiții urgente, nu demolări pripite. Boicotul facturilor e legitim, dar plata se face pe gigacalorii măsurați – un detaliu esențial omis în presă.
Termoficarea se repară cu fonduri UE și management profesionist, nu cu disperare populistă. Bucureștiul merită mai mult decât petiții virale.
Repet de câte ori pot, ultima dată aici, că trebuie regândită arhitectura sistemului de încălzire și apă caldă în marea aglomerare urbană, Bucureștiul. Soluția dată de domnul profesor Cristian Păun este producția individuală de căldură și apă caldă. Problema este pusă greșit: fiecare își dorește să aibă controlul asupra disponibilității și cantităților consumate.
Întrebarea este: se poate ajunge la așa ceva? Răspunsul este în funcție de timpul pe care suntem dispuși să-l acordăm.
În primul rând, trebuie să spunem că eforturile de decarbonificare ale Uniunii Europene (sper că nu este subiect de contestare!) trebuie respectate. Aceste eforturi nu se pot face cu centrale individuale pe gaz, deoarece, la un moment dat, se va plăti individual poluarea. Mai trebuie să adaug că rețelele de distribuție a gazului nu fac față.
O altă soluție, care este indicată și de domnul profesor Păun, este cea a electrificării producției individuale de apă caldă și căldură. Fără discuție că este una dintre soluții pentru a ajunge la reducerea poluării, dar: rețelele electrice nu fac față, energia electrică produsă de zona metropolitană va fi blocată, deoarece actualele utilaje nu pot produce numai energie electrică fără ca energia termică să fie disipată (și consumată), rezultând randamente extrem de mici, care inherent duc la creșterea prețului energiei. Nu intrăm în amănunte despre bonusurile de cogenerare (prinse de producător), tarifele de transport și distribuție (către Transelectrica sau rețelele electrice).
Fără discuție că, în zonele cu rețeaua primară de agent termic făcută „ciur”, lucrurile nu se pot remedia ușor, ieftin și repede. Reiau întrebarea pusă „decidenților”: ce e mai ieftin de reparat sau de transportat: agentul termic prin cele două conducte tur-retur sau energia electrică?
În majoritatea marilor capitale europene, apa se produce local: prin încălzitoare mici cu rezistență sau „instant”, prin inducție. De altfel, destul de mulți bucureșteni și-au montat acest tip de aparate, care asigură apa caldă de consum. Investiția nu este mare, dar sunt convins că nu și-o poate permite oricine.
Rămâne problema încălzirii
Prima problemă ce trebuie rezolvată în România este cea a eficienței energetice. Poate în București s-au anvelopat mai multe locuințe (blocuri), dar dacă ne uităm cu atenție, în cartierele cu populație cu venituri mici nu sunt anvelopate.
În Danemarca, 64% din totalul locuințelor sunt racordate la un sistem centralizat de încălzire. În România, definiția sistemului centralizat este de la mai mult de o locuință. Toate aceste sisteme centralizate folosesc resurse locale, cele mai multe concentrându-se pe deșeuri menajere solide (marile aglomerări urbane) sau biomasă și agrobiomasă în zonele rurale. Doar 10% din locuințele din Danemarca ce se încălzesc cu sisteme individuale sunt bazate pe energie electrică.
Copenhaga și-a făcut șase variante de dezvoltare a SACET-ului, cum se vede în graficul de mai jos, în care ia în calcul toate variantele cunoscute de producere a energiei termice, dar începe cu eficientizarea termică a clădirilor.
Astăzi, Berlinul se încălzește printr-un sistem centralizat bazat 80% pe cărbune și gaz. Evident că și această capitală începe cu eficiența energetică și ia în calcul toate posibilitățile cunoscute și care au posibilitatea de a fi implementate în funcție de resursele locale, ceea ce se vede în graficul de mai jos.
Ca resurse primare se doresc a fi folosite: biometan, metan sintetic și hidrogen. Știu că sună a SF, dar după studiile care s-au făcut în câțiva ani, s-a ajuns la concluzia că aceasta este calea Berlinului.
Când am spus că se dorește mărirea SACET-urilor, trebuie demonstrat cu exemplul Amsterdam. Acolo se va mări sistemul de transport al agentului termic (vezi harta de mai jos!), care va avea temperaturi și presiuni diferite (s-a gândit la așa ceva cineva pentru sistemul bucureștean?), se va pune accent pe fotovoltaic cu baterii, la care se adaugă pompe de căldură (apă-apă sau aer-apă) și recuperarea de căldură (rețeaua de metrou reprezintă o sursă de căldură!).
Frankfurtul se va baza, în cele nouă scenarii (interschimbabile) propuse, pe valorificarea energetică a deșeurilor municipale solide.
Și Viena își reproiectează și mărește SACET-ul, în primul rând spre insularizare.
În continuare, se va baza pe cogenerare, dar va folosi mai multă energie geotermală și pompe de căldură.
Și la Oslo, SACET-ul local se va dezvolta, punându-se accent pe eliminarea rețelei de distribuție și introducerea modulor termice în producția de agent termic; urmărindu-se eliminarea gazului și a motorinelor, trecându-se pe deșeuri municipale solide.
Și revenim la București …
Primarul General, Ciprian Ciucu, prezentând zilele trecute un proiect de 24 de mini-centrale termice ce se vor amplasa în proximitatea unor puncte termice deficitare. (Cunosc proiectul, deoarece m-am ocupat de el!)
Acesta a fost demarat de fostul primar în 2022, dar nu au fost bani pentru a-l finaliza. Soluția nu este cea mai fericită, deoarece este scumpă. Dar după cum știm, un produs nu poate fi în același timp de calitate, ieftin și cu acces la el în scurt timp. Aceste mini-centrale termice se pot realiza într-un timp rezonabil (problema este că nu în acest sezon rece), calitatea este rezonabilă, deoarece căldura și apa caldă vor fi furnizate în parametri, problema este că va fi și mai scumpă. Dar având în vedere că energia termică în București este subvenționată, prețul nu va crește la consumatorii casnici. Mai există un mare avantaj: aceste instalații, după ce va fi remediată situația din zonele deficitare, pot fi mutate, fiind modulare și tranziente.
Există un proiect european ce se derulează, având ca parteneri Termoenergetica și Energetica Servicii: LIFE 22 – CETHEAT, care nu este băgat în seamă de decidenții din Termoenergetica, ci doar de câțiva profesioniști de acolo – Termoenergetica fiind principalul beneficiar. Noroc că cei de la Energetica Servicii duc proiectul mai departe. Acesta va avea ca finalitate, în septembrie, inițierea realizării unei noi strategii termo-energetice a Bucureștiului.
Tot ce urmează ( scris mai jos) se bazează pe o nouă arhitectură a sistemului centralizat de alimentare cu energie termică, care, după studii serioase, sigur va duce la insularizarea acestui „mare sistem comunist”.
Așa că citez câteva paragrafe dintr-un studiu realizat de mine anul trecut: „Energiile alternative – un potențial pentru creșterea capacităților de producție de energie termică și electrică – o analiză pentru resursele geotermale și resursele de deșeuri rezultate din economia circulară”, care poate fi citit aici.
„Suntem conștienți că este necesar schimbul de cunoștințe și informații pentru a forma o rețea de bune practici privind energia curată alternativă. Putem spune că și România ar putea furniza câteva exemple și că trebuie încurajată o astfel de rețea (de bune practici) pentru a face schimb de informații în privința cercetării și practicii la nivel de cercetători și specialiști practicanți și la nivel de afaceri. De asemenea, credem că realizarea unei baze de date cu studii de caz și povești de succes (…) ar fi pentru a servi drept referință pentru stakeholderii români.”
În acest studiu arăt că gazele rămân o resursă pentru energia termică. „Problema României este că deține resurse de gaze, în acest moment fiind cel mai mare producător de gaze din UE. Aceste rezerve trebuie valorificate maxim în perioada de tranziție energetică prin care trece UE până în 2050, când emisiile de CO₂ trebuie să fie zero. (…) Generarea de energie electrică din gaze este simbiotică cu producția de energie termică și sistemul energetic național românesc nu poate renunța la termocentralele pe gaze. Majoritatea termocentralelor pe gaze care funcționează în România, fiind pe tehnologii vechi, au timpi de pornire și oprire mari, deoarece au fost gândite drept capacități de furnizare a energiei electrice în bandă.
Astfel, apreciem că, pentru următorii minim 15 ani, termocentralele pe gaz își vor crește aportul la sistemul electroenergetic național. De asemenea, regulamentele UE de implementare a economiei circulare și de gestionare cât mai eficientă a deșeurilor vor face să se investească în centrale cu cogenerare/trigenerare, având combustibil deșeurile municipale solide și agrobiomasa. Rezultă că producția SACET-urilor, pentru a scădea prețurile, vor apela la soluții de hibridizare a producției, adoptând producția de energie termică din deșeuri și posibil din geotermal.
După cum am arătat, exploatarea energiilor alternative, în special a energiei geotermale, prezintă un potențial semnificativ atât la nivel local, cât și național. Energia geotermală este o resursă regenerabilă care poate oferi energie sustenabilă și continuă pentru încălzire, răcire și generare de electricitate. Această sursă de energie trebuie integrată din ce în ce mai mult prin hibridizarea cu energia obținută din gaz și din gestionarea deșeurilor rezultate din aplicarea principiilor economiei circulare, oferind beneficii de mediu și economice.
Energia geotermală susține economia circulară prin furnizarea unei surse de energie curată și regenerabilă care reduce dependența de combustibilii fosili și scade emisiile de gaze cu efect de seră. Utilizarea pompelor de căldură geotermale (GSHP) poate optimiza utilizarea energiei în clădiri, contribuind la eficiența energetică și sustenabilitate.
De asemenea, credem că trebuie făcute studii asupra energiei geotermale obținute din zăcămintele de petrol.
Termocentralele pe gaz și cu deșeuri municipale solide pot reprezenta soluții de echilibrare a SEN. Și generarea de energie termică din geotermal ar putea reprezenta o soluție de echilibrare a SEN.
Cunoscând experiența Ucrainei, care a avut un sistem energetic cu o arhitectură asemănătoare cu a celui românesc, putem trage concluzia că sistemele energetice (energie electrică și energie termică) trebuie regândite și reproiectate către autosuficiență energetică individuală, locală și regională, eventual către autosuficiență energetică națională.
Credem că sunt necesare studii pentru autoritățile locale și regionale pentru a identifica soluțiile cele mai avantajoase în crearea de capacități de producție (și eventual stocare) de energie termică și electrică, având drept combustibili resursele locale, pentru ca sistemul energetic să se îndrepte către autosuficiența energetică regională/locală/individuală.
De asemenea, multe din regiuni nu dețin resurse de combustibili fosili, rezultând că autosuficiența energetică locală se poate realiza doar cu tehnologii folosind combustibili regenerabili.
Este rușinos și revoltător: astăzi, în 2026, Bucureștiul zace în haos energetic din pricina foștilor primari pesediști (dar nu numai!), care au dărâmat cu mâna lor SACET-ul. … Și mai vine si Băluță să instige la neplata facturilor, într-un gest politicianist iresponsabil.
Dezastru este consumat! Nu mai rabdăm minciunile! Rezultatul? Un dezastru termo și electro energetic care ne lasă în frig și întuneric, iar ei se spălă pe mâini râzând la sedintele Consiliului General sau prin presă.
Destul cu jumătățile de măsură! Aruncați la gunoi politicianismul ăsta toxic și porniți ACUM studiile pentru o arhitectură complet NOUĂ a sistemului termo și electro energetic bucureștean. Altfel, capitala moare sufocată de incompetența criminală a unora.
