Motivul pentru care nu prea scriu despre politica internă este că nu-mi place politica internă, mai precis nu-mi plac politicienii noștri. Sincer, despre unele ‘personaje’ îmi e efectiv silă să scriu, și oricum o fac alții mult mai bine. Când se întâmplă totuși să-mi mai dau cu părerea, o fac în general despre oameni în care, ca mulți alții, mi-am pus speranțele că țara asta poate fi locuibilă în viitor pentru copiii mei.
De aceea îl critic poate exagerat de mult pe președinte pentru stângăciile și lipsa de viziune, hotărâre și leadership, deși ar trebui să fiu mai indulgent ținând cont de alternative.
De aceea sunt foarte exigent și cu miniștrii USR, nu pentru că îi consider mai slabi ca alții, dimpotrivă, ci pentru că ei reprezintă speranța că în România politica competentă și busola morală se pot întâlni din când în când în câte cineva. Am fost o voce critică la adresa lui Ionuț Moșteanu în cazul CV-ului, Diana Buzoianu a greșit comunicarea în cazul barajului de la Paltinu (deși trecem peste întrucât presiunea a fost mare și în rest pare să se descurce destul de bine și în acest domeniu), iar Oana Toiu face și ea uneori dacă nu gafe, măcar erori de strategie (deși se îmbunătățește). Bineînțeles, nimeni nu e perfect, și îmi vine ușor, ca mulți alții, să fiu erou de tastatură, și să critic de pe margine. Să nu uităm însă că eu NU sunt demnitar (și nici nu voi fi probabil dacă mai scriu astfel de articole), și cei care sunt trebuie să își asume și criticile, dar și îmbunătățirea comunicării, factor-cheie pentru un politician astăzi.
Fără să-l cunosc personal, Radu Miruță mi se pare un tip mai degrabă echilibrat și direct, nepredispus la gafe și reacții emoționale.
De unde și șocul meu absolut, într-o zi în care toată lumea vorbea despre cum SS-ul american continuă să execute oameni pe stradă, ascultând răspunsul domnului ministru al apărării la întrebarea ‘A fost Ceaușescu un patriot?’
Deși absurditatea întrebării era aproape imposibil de depășit, domnul Miruță a bătut lejer acest record declarând următoarele:
„Din punctul meu de vedere, bucata extrem de rea este că nu a valorificat pe măsură capacitatea și zona inteligentă a României. Să trimiți oameni deștepți la canal doar pentru că îți puteau schimba ponderea puterii în statul român e ceva care nu poate duce la evoluție”. Atrăgându-i-se atenția că Gheorghiu Dej e cel în mare parte responsabil de aceste crime, și fiind invitat să răspundă clar la întrebare, dânsul a ‘clarificat’:
„Ceaușescu, pe anumite zone, a urmărit zona industrială care să se dezvolte cu români pe teritoriul României. Însă lucrurile astea, așa cum au fost făcute de el, au izolat extraordinar de mult interacțiunea României cu celelalte țări”
Întrebat pentru a treia oară, a răspuns: „V-am spus argumentul pentru care se încadrează la a fi fost patriot, v-am spus argumente pentru care nu a avut legătură cu patriotismul”
Îmi vin în minte toate apelurile pe care le-am făcut la moderație, la dialog cu tabăra suveranistă, la înțelegerea perspectivei și problemelor lor. Îmi vin în minte ezitările permanente ale unui președinte care încearcă să fie al tuturor, împăcând și capra și varza și sfârșind prin a le enerva pe amândouă. Îmi vine în minte povestea străbunicului meu, arestat, torturat și ucis de comuniști doar pentru că era ‘chiabur’.
Și nu-mi vine să cred ce aud. Apoi caut o explicație cât de cât rațională și intru pe pagina de Facebook a domnului Miruță, ca să citesc următoarele:
„Am primit mai multe întrebări de ce nu am răspuns „tăios” la Digi24 când am fost întrebat dacă Ceaușescu a fost sau nu patriot.
Sacrificarea bunăstării, a libertății ori a demnității umane pentru un proiect personal de putere nu poate fi vreodată patriotism.
Haideți să clarific și aici ceea ce am considerat deja limpede din interviu, pe care îl puteți urmări.
Întrebarea a fost directă: a fost sau nu Ceaușescu patriot? Eu am răspuns de ce nu stau în picioare argumentele celor care zic că el a construit și a fost patriot.
Într-o țară în care aproape jumătate dintre cetățeni declară nostalgie față de comunism, am considerat important să discut și de ce unii încă îl văd ca pe un erou – și de ce aceste argumente nu sunt valide.
Cred că avem responsabilitatea de a vorbi deschis despre ideile care încă persistă în mintea unor compatrioți.
A ne preface că aceste percepții nu există, a le evita sau a le respinge fără explicații ar fi o greșeală.
Nu e suficient să spui „nu a fost patriot”, fără să arăți de ce: pentru că a distrus destine, a sufocat libertatea, a ruinat economia și dezvoltarea și a condamnat o țară întreagă la frică și izolare.
Doar prin dialog onest și argumente putem închide definitiv această discuție cu trecutul.
Altfel, admit că puteam să încadrez și să nuanțez mult mai bine răspunsul.”
Parcă citeam comunicatul administrației Trump de după incidentele din Minneapolis. În evidentă coliziune cu realitatea în care era clar că încearcă să găsească o cale de mijloc, oferind argumente pro și contra, domnul Miruță a crezut că nu e suficient să relativizeze răul absolut reprezentat de regimul unui criminal, ci și-a și jignit intelectual electoratul, unul foarte educat și inteligent de altfel. De ce?
În primul rând, în tradiția seculară a politicianului român, domnul Radu Miruță confundă nederanjatul cu leadershipul. După cum am mai scris, a nu deranja nu este o strategie politică, cel puțin nu una care aduce rezultate și respect. Dacă domnul ministru sau domnul președinte au impresia că ei câștigă electorat suveranist ferindu-se să spună lucrurilor pe nume, țin să-i informez, în calitate de cercetător al fenomenului, că se înșeală amarnic. De fapt ei doar confirmă impresia generală de lideri slabi și amplifică nevoia unui lider cât de cât hotărât și asumat, care, să recunoaștem, ne lipsește în acest moment nu doar în România, împingându-ne înspre personaje cu diverse patologii, de la Trump la Georgescu. Un lider puternic și asumat nu este neapărat perfect, și a greși este omenește. A persevera însă e diabolic, și domnul Miruță a făcut-o ascultând probabil de vreun ‘spin doctor’ de partid cu diplomă tot de pe la Bioterra. Așa că îmi permit să dau niște sfaturi, absolut gratis, mai ales că știu că nu le ascultă nimeni (în special pentru că sunt gratis):
- Dragi lideri nesuveraniști, NU încercați să atrageți electorat din alte nișe prin ambiguitate. Nu funcționează, cel puțin nu cum o faceți voi. Sunt alte tehnici pentru asta, pe care ‘experții’ voștri în comunicare nu le-au învățat. Nu reușiți astfel decât să pierdeți propriul electorat, după cum se întâmplă deja, credeți-mă, iau permanent pulsul taberei pro și anti-suveraniste, prin natura ocupației. Eu înțeleg că și structurile statului sunt pline de nostalgici, dar un lider chiar nu este la vârf pentru a mulțumi pe toată lumea.
- Nu încercați să reparați o greșeală cu alta, indiferent ce vă spun trainingurile de comunicare de criză și alți specialiști. Dacă chiar nu vă pricepeți, lăsați să comunice pe cineva care se descurcă, că nu e treaba ministrului să fie influencer.
- Ceaușescu Nicolae a fost un dictator și un criminal. Cei care susțin sau măcar sugerează altceva au fie alte interese, fie nostalgii despre tinerețe pierdute, fie o necunoaștere gravă a istoriei, fie o rătăcire în mitologia vârstei de aur, fie mai multe. E trist că mă simt nevoit să ofer contra-argumente, dar industrializarea trebuie privită prin prisma altui concept: costul de oportunitate. Industrializarea era inevitabilă și sub un alt lider, fiind vorba despre exigențele epocii, nefiind deci un merit al dictatorului care oricum a făcut-o prost, băgând țara în faliment. Mai mult, a fi patriot nu înseamnă a vrea să ai tarlaua ta în care să faci ce vrei, nederanjat de imperiul sovietic, ci a acționa în interesul poporului român. Nu știu câți ar recunoaște acest interes în a face frigul și foamea ca să se poată lăuda liderii cu plata datoriilor externe.
De obicei nu sunt atât de tranșant, dar dacă nu recunoaștem răul, dacă nu-l arătăm cu degetul, îl vom lăsa moștenire generațiilor următoare.
Domnule Miruță, tocmai ați declarat că România are viitor doar dacă nu ne pierdem busola morală. Sper că nu ați rătăcit-o pe a dumneavoastră.
