Nu au trecut nici 24 de ore de la asumarea răspunderii guvernului pentru legile austerității că liderul PSD, Sorin Grindeanu, s-a și grăbit să critice guvernul din care partidul său și-a adjudecat partea leului și să amenințe că PSD poate ieși din coaliție dacă nu sunt ascultate sfaturile sale.
În primul rând, vom remarca lipsa de responsabilitate a domnului Grindeanu, care semnalează apariția unor fisuri în coaliția de guvernare exact în ziua în care are loc la Bruxelles ședința ECOFIN la care ministrul de Finanțe Alexandru Nazare prezintă planul de austeritate. Nu se poate ca liderul interimar al PSD să nu știe că de acceptarea acestui plan de către ECOFIN depinde continuarea accesului nostru la fondurile europene și că orice dubiu cu privire la susținerea sa politică poate genera incertitudini și neîncredere la Bruxelles, ceea ce ar dăuna României.
Dacă mai era nevoie, ne-am lămurit că din partea PSD rușine și bun-simț nu putem aștepta. Sorin Grindeanu a ținut, pe de o parte, să se disocieze de măsurile nepopulare pe care guvernul a fost obligat să le adopte, și, pe de altă parte, să țină deschisă o portiță către AUR, ceea ce are și darul de a-i șantaja pe actualii parteneri de coaliție.
Țâfna PSD, care nu încetează să amenințe că își ia jucăriile și pleacă dacă se continuă învinuirea sa pentru deficitul astronomic de 9,3%, este revoltătoare în lumina datelor apărute în spațiul public în ultima săptămână, și anume: 1. notele semnate de ministrul de Finanțe și de șefa ANAF privind pericolul iminent al unui deficit nesustenabil, documentate cu lista exceselor guvernului Ciolacu, din care am aflat și că premierul fără bacalaureat și fără caracter, care a devalizat rezerva guvernamentală, a vândut sume importante din rezerva valutară pentru a mai acoperi din pierderi; 2. cifrele publicate pe FB de Iancu Guda, din care rezultă că în ultimii trei ani, adică în mandatele de premier ale lui Nicolae Ciucă și respectiv Marcel Ciolacu, cu Adrian Câciu și apoi Marcel Boloș la cârma finanțelor publice, la ANAF s-au acumulat datorii în valoare de 84 de miliarde de lei, din care 18 miliarde se datorează companiilor de stat.
Dar dacă Ilie Bolojan, premier și lider al PNL, și-a cerut de câteva ori scuze pentru contribuția partidului său la criza financiară cu care ne confruntăm, deși el personal era marginalizat și blocat la Oradea de ostilitatea lui Klaus Iohannis, liderii PSD nici nu se gândesc la scuze, ci recurg la amenințări.
Nu le folosește la nimic, desigur, de vreme ce PSD s-a prăbușit în sondaje, ajungând, potrivit ultimului sondaj INSCOP, la 13,7%, cu doar 0,6% deasupra USR, care a crescut cu un procent. Grație lui Ilie Bolojan, PNL a crescut la peste 17%, fiind al doilea partid. În sfârșit, din cauza mizerabilei guvernări dominate de PSD, AUR a crescut la 40%.
Este o rușine națională că un partid ca PSD mai există, participă la guvernare și se comportă ca și când ar fi în opoziție. Dar, după ce am stabilit că lui îi revine răspunderea pentru situația penibilă în care se află România, nu putem totuși evita concluzia că moralitatea măsurilor de austeritate, necesare cum vor fi fost, ridică totuși unele semne de întrebare, și aceasta pentru că guvernul a dat dovadă de maximă opacitate în privința calculelor care au stat la baza lor. În consecință, nu știm ce impact financiar are fiecare dintre măsuri și dacă nu cumva o parte din sacrificiile impuse populației puteau fi diminuate prin alte măsuri care ar fi tăiat din beneficiile politicienilor.
Luni seara la Euronews, de exemplu, întrebat de Vitalie Cojocari ce impact are CASS pe pensiile de peste 3.000 de lei, vicepremierul Dragoș Anastasiu nu a știut să răspundă. Nici impactul taxării pentru sănătate a mamelor în concediu post-natal nu este cunoscut. Știm însă, pentru că era ușor de calculat, că guvernul a acceptat să reducă subvenția partidelor politice doar ca răspuns la presiunile societății civile și că, atunci când a făcut-o, partidele, de fapt, nu au pierdut nimic. Concret, reducerea a 40% din subvenția super-generoasă acordată în anul electoral 2024 lasă partidele cu mai mulți bani decât au primit în anul neelectoral 2023. Corect ar fi fost să se reducă 40% din subvenția acordată în ultimul an neelectoral, ca să vedem că și partidele se supun regimului de austeritate pe care îl impun cetățenilor. Este greu de evitat impresia că guvernul servește mai întâi partidele componente ale coaliției și abia apoi cetățenii.
Mai există cel puțin două semne de întrebare privind unele excepții acordate de guvern: menținerea TVA pentru HORECA la nivelul redus de 11% și taxarea redusă a câștigurilor din jocurile de noroc. Deși tot românul știe că HORECA reprezintă o vastă industrie a evaziunii fiscale, guvernul ne servește texte fanteziste despre necesitatea atragerii turiștilor străini prin menținerea prețurilor în turism la un nivel mai mic și despre riscurile alunecării în piața neagră a jocurilor de noroc dacă impozitul pe câștig va crește la 10%. A calculat cineva câți turiști am pierde dacă am impozita HORECA la 21%? Dar impactul bugetar al impozitului de 10% pe câștigul din jocurile de noroc față de cel de 4%? Cum știm noi dacă această protejare a jucătorilor, care îi încurajează, de fapt, să-și perpetueze adicția, ne costă mai mult sau mai puțin decât CASS pentru pensionari, înghețarea pensiilor și salariilor și eliminarea indexării acestor venituri? Apropo, cei îngrijorați că pensionarii primesc prea mulți bani, pot fi liniștiți: inflația din anii 2024, 2025 și probabil și 2026 nu va fi compensată, ceea ce, în combinație cu CASS pe pensiile de peste 3000 de lei (nici 600 de euro) anulează o mare parte din mărirea pensiilor de anul trecut.
Așteptăm cu interes să aflăm și impactul financiar al măsurilor promise pentru sfârșitul lunii iulie, din pachetul 2, care ar trebui să optimizeze finanțarea aparatului guvernamental. Vom crede că este echitabil când îl vom vedea, nu înainte, pentru că deja nu mai putem avea încredere în corectitudinea partidelor din coaliție care au dus de râpă finanțele țării (PSD și PNL, parțial însă și UDMR), chiar dacă încercăm să avem în continuare încredere în premier. Dubiile populației sunt întreținute și de „batista pe țambal” aruncată peste activitatea ANAF, care a lăsat 84 de miliarde de lei necolectate. Adjudecată în mod inadmisibil și sfidător de PSD la negocierea funcțiilor, instituția rămâne deocamdată nereformată, deși se cunoaște corupția din interiorul ei. Nici măcar premierul Bolojan nu se grăbește să dea vreo informație despre viitorul acestei structuri. Înțelegem că nu este simplu, pentru că marii datornici au fost de fapt protejați de partide și de servicii. Cum să-i lași acum fără protecție? Aici avem o mare problemă, de ordin politic și moral, care nu se poate rezolva doar prin digitalizare – pentru că și întârzierea digitalizării tot motivată politic a fost.
Totodată, dincolo de impactul asupra finanțelor personale ale cetățenilor, toate măsurile guvernului, mai ales mărirea impozitelor pe dividende și pe profit, sunt malefice pentru economie.
Evitarea recesiunii nu poate fi garantată, pentru că nicio economie nu prosperă când se măresc taxele și impozitele și când consumul scade. Ni se promite „jam tomorrow”, adică o înflorire economică după ce vom ieși din actuala criza prin măsurile de austeritate. Totuși, detaliile lipsesc, cum lipsește orice idee de reformă, căci guvernul va opera practic doar optimizări ale sistemului existent. Iar sistemul este unul etatist, monopolist, mai degrabă socialist decât liberal.
Nu ar fi oare momentul să încercăm câteva reforme de tip liberal? Economia ar crește sigur, dar și cetățenii ar putea avea dreptul la opțiune, în loc să fie striviți de monopoluri în serviciile publice. De ce nu ar putea, de pildă, cei care vor să poată ieși din sistemul pensiilor de stat, care este de fapt un Caritas, și să-și administreze ei înșiși rezervele financiare de-a lungul vieții? În UK se poate. Există destule calcule care demonstrează cât de mulți bani am avea în plus dacă am scăpa de stat. Totodată, cetățenii ar trebui să aibă dreptul de a contribui la orice companie de asigurări de sănătate doresc, fără a fi sclavii CNAS. Traian Băsescu a propus în 2011 o reformă de acest tip, elaborată de un liberal, dar a întâmpinat o rezistență feroce din partea sistemului. Iar acum cetățenii sunt chemați să achite prețul refuzului acestei reforme.
Vor urla baronii din sistem și slugile lor împotriva reformelor de inspirație liberală, care reduc puterea monopolurilor de stat. Soluțiile lor însă nu sunt viabile, după cum vedem de 35 de ani. Poate că este momentul să ne despărțim de un sistem falimentar, aservit intereselor politicienilor venali și serviciilor de ieri și de azi. Nu avem de pierdut decât lanțurile.
