Dacă s-a întâmplat ceva bun și dătător de speranță pentru viitorul european al acestei țări, suntem cu toții dornici să aflăm. Doar că, iată, mai avem de așteptat, pentru că PSD amână din nou decizia privind participarea la guvernare și, ca o Șeherazadă bătrână și perversă, născocește în fiecare zi altă poveste pentru a bloca negocierea planului de măsuri pentru reducerea deficitului bugetar și redactarea programului de guvernare. Între timp, AUR crește și prosperă pe TikTok și în sondaje, pentru că toate energiile prezidențiale sunt absorbite de chestiunea bugetului și niciuna din instituțiile abilitate ale statului, în speță ANCOM, condusă de psd-istul Valeriu Zgonea, nu face nimic pentru a opri dezmățul propagandei securisto-rusești.
Sfidarea din justiție continuă și ea necontrolată, de vreme ce, înainte de vreme și în disprețul legii, demersul pentru înscăunarea Lidiei Savonea la ÎCCJ merge înainte netulburat de Cotroceni, iar ÎCCJ a mai dat o lovitură de sub centură anticorupției prin recenta decizie de a limita competențelor polițiștilor judiciari din cadrul Direcției Generale Anticorupție (DGA) exclusiv la cauzele ce îi vizează pe angajații Ministerului Afacerilor Interne (MAI) — adică polițiști, jandarmi sau pompieri — anulând astfel posibilitatea ca ofițerii DGA să fie delegați de procurorii DNA pentru a efectua cercetare penală în dosare care privesc alte categorii de persoane sau de funcționari publici. Vor scăpa astfel din nou, cu ajutorul magistraților instanței supreme, funcționarii publici și demnitarii cercetați în prezent de DGA în dosare de corupție, deoarece actele procesuale realizate de ofițerii săi vor fi probabil eliminate din probatoriu, cum s-a mai întâmplat.
Așadar, din punctul de vedere al luptei anticorupției, mandatul președintelui Dan a început cu stângul, sau, de fapt, nu a început deloc. Este adevărat că președintele nu se poate amesteca în deciziile instanțelor, dar poate că, dacă ar fi dat un semnal clar, cum i-a cerut insistent societatea civilă, în privința demersului CSM privind înscăunarea Lidiei Savonea la ÎCCJ, atunci ÎCCJ nu s-ar fi grăbit cu decizia privind DGA. Dar noi nici măcar nu știm cine este consilierul președintelui Dan pe chestiunile justiției, pentru că nu și-a numit decât doi consilieri pentru mediul de afaceri și economie. Pentru restul echipei, termenul pare să fie eternitatea.
Îmi veți spune că urgența era, de fapt, salvarea bugetului și formarea guvernului. De acord cu importanța bugetului, dar nu cu ignorarea anticorupției, pentru că nicio soluție economico-financiară nu se poate aplica într-un mediu corupt. Totodată, dacă tragem linie și evaluăm modul în care a fost perceput procesul de negociere pe tema bugetului și a guvernului, constatăm inabilități majore la capitolul comunicare: decizia de a nu comunica nimic până nu se hotărăște totul a ignorat (deliberat?) lipsa de fair play funciară a PSD, care a profitat de discreția partenerilor de negociere, pentru a lansa știri „pe surse” și a controla dezbaterea publică.
Principiul elementar al jurnalismului potrivit căruia mai întâi verifici informația din 2-3 surse independente și abia apoi redactezi știrea pare să fi dispărut sub greutatea sumelor alocate de partide companiilor media, din subvenția pe care o suportă toți contribuabilii.
Fapt este că toate temele de discuție, de la taxa pe tranzacțiile bancare până la taxa de „solidaritate” au fost lansate de PSD și aparțin agendei acestui partid, inclusiv știrile privind conflictele dintre USR și PSD, menite să sugereze că formarea guvernului este blocată de atitudinea ireverențioasă a USR față de „cel mai mare partid din țară.”
Surprinzător este că mulți din cei care sunt de acord că PSD a jefuit practic bugetul țării pentru a-și satisface activul și clientela și că a blocat orice reformă, compromițând astfel accesul la fondurile europene, se enervează pe Cristian Ghinea când acesta spune un mare adevăr, și anume că spitalele din PNRR au fost pierdute din cauză că am avut un ministru PSD al Sănătății incompetent și leneș. Sigur, oamenii vor liniște și un guvern stabil cu orice preț și uită ce preț plătim cu toții pentru „stabilitatea” lui Iohannis.
Privind retrospectiv, probabil că ar fi fost de folos o formă de comunicare instituțională asupra mersului negocierilor, pentru că ar fi diminuat puterea absolută a PSD asupra mesajului public. Lipsa de realism politic, mai ales în relația cu un partid de rea-credință, cum este PSD, nu este o calitate și nici nu este acceptabilă când îți asumi să conduci destinul națiunii.
Iată însă că, după două săptămâni de dezmăț informațional și manipulator al PSD, avem confirmarea răului pe care acest partid îl pregătește României și de acum înainte: în primul rând, vor ca prețul deficitului să fie plătit de electoratul lui Nicușor Dan, care trebuie să fie taxat fără milă pentru că este educat, harnic și pro-european, iar PSD să scape de orice răspundere; în al doilea rând, vor să blocheze orice reformă care oprește fluxul banilor publici spre buzunarele clientelei din autoritățile centrale și locale și din consiliile de administrație; și, în al treilea rând, vor să perpetueze sistemul mafiot. Esențial pentru PSD nu este să rezolve problema deficitului, pe care nici nu o recunoaște, ci să comunice activului său și electoratului care i-a mai rămas (tot mai restrâns, potrivit sondajelor) că deține pârghiile puterii, datorită reprezentării sale parlamentare, deși popularitatea sa în sondaje scade vertiginos.
Un fel de „la vremuri noi, tot noi”, indiferent ce vor cetățenii.
În acest demers major menit să asigure supraviețuirea actualei conduceri a PSD, obstacolele cele mai mari sunt, în ordinea importanței, Ilie Bolojan și USR. De aceea s-au și înmulțit știrile „pe surse” privind incompatibilitatea USR-PSD și incertitudinea privind desemnarea domnului Bolojan pentru funcția de premier – ba pentru că ar fi mai bun un tehnocrat, ba pentru că nu ar mai dori domnul Bolojan să preia funcția. Această din urmă gogoriță a fost infirmată de conferința de presă a lui Ilie Bolojan, care a dat o lecție publică de cunoaștere a realității economice a țării, de claritate intelectuală, de curaj decizional și de înțelepciune în comunicare. Mesajul acestui demers a fost că, în ciuda fumigenelor psd-iste, domnul Bolojan este disponibil să preia responsabilitățile conducerii guvernului într-un moment problematic și riscant, dacă se va bucura de sprijinul politic necesar. Răspunderea pentru desemnarea lui a trecut așadar la partenerii politici, respectiv la PSD, cel care i-a blocat, nu demult, candidatura la președinție.
Ca să mai pună bețe în roate, PSD și-a scos din debara sindicatele. Baronii lor, deși au certe competențe economice, au zăcut în adormire tot timpul cât s-a acumulat deficitul, dar au primit acum ordin să apere drepturile salariaților – inclusiv sporurile halucinante, unice în Europa.
De fapt, nu avem niciun dubiu că PSD a încercat și probabil încă mai încearcă să scape de Ilie Bolojan, iar dacă nu reușește, atunci va încerca să impună rotativa guvernamentală. Deși a fost compromisă de tandemul Nicu și Marcel, aceasta îi permite actualei conduceri a PSD – care este tot echipa lui Ciolacu – să afirme în fața activului că nu a renunțat la putere, dar că o va prelua când îi convine, adică după ce Bolojan își va pierde popularitatea din cauza măsurilor dificile menite să repare deficitul creat de guvernările PSD-PNL din ultimii patru ani. Ce șmecheri suntem noi, nu-i așa?
Deși aparent are un anume sens, rotativa este de fapt o poveste. PSD are acum o conducere interimară și nu oferă un premier alternativ; are doar o retorică stângistă excesivă, mai adecvată pentru electoratul AUR decât pentru cel pro-european; iar perspectivele unei reforme a partidului care să scoată la iveală o nouă echipă de lideri mai tineri și mai deschiși la idei noi (de reforme nu îndrăznim să vorbim) sunt altă poveste a bătrânei Șeherazade perverse, colportată de pseudo-analiști autorizați la tv, pentru că PSD nu a promovat niciodată astfel de oameni și ei nu alcătuiesc o masă critică, în stare să reformeze partidul.
În plus, actuala echipă de conducere nu are nicio intenție de a părăsi scena, ci, dimpotrivă, luptă pentru supraviețuire cu orice preț, deci nu va ceda nimic din ceea ce îi asigură puterea: nici nu va reforma partidul, nici nu va permite reforme în economie și administrație. Acesta este riscul consolidării partidului-stat.
Prețul pe care îl cere deci PSD României pentru a participa la o guvernare pro-europeană, măcar cu numele, este imens și riscant, deoarece compromite șansele de redresare a economiei și va reduce încrederea electoratului în noul președinte: orice concesie majoră față de PSD, cum ar fi renunțarea la Ilie Bolojan sau excluderea USR din viitoarea coaliție de guvernare, sau chiar aberanta rotativă de care se agață psd-iștii, va fi percepută ca o dovadă de slăbiciune politică, care va deschide poarta unor cedări succesive.
Ne vom lămuri, sperăm, zilele acestea cât de mult poate diminua președintele Nicușor Dan imensul rău pe care PSD dorește să-l perpetueze, dar este bine să fim lucizi: cum bine spunea Kelemen Hunor, nici în cea mai bună variantă nu vom avea un guvern reformist, ci doar unul menit să asigure o guvernare rezonabilă și să repare ce se poate.
Nici PNL nu este o lumină când vine vorba de reforme căci se pare că marii săi „specialiști” sunt cei care au omorât, după unele surse credibile, ideea taxării inverse în colectarea TVA, pentru că i-ar fi împiedicat pe oamenii de afaceri arondați acestui partid să dosească TVA și în viitor. Deocamdată nu știm să fi fost invitați la discuții la Cotroceni economiștii serioși, cu idei îndrăznețe, negocierile fiind lăsate exclusiv pe mâna domnilor Anastasiu și Burnete, care reprezintă o serie de patronate, deci au o viziune limitată și nu neapărat una fericită – dacă ne gândim la concepția domnului Anastasiu despre transparență și integritate în funcția publică. Să sperăm că mai există niște sfătuitori de taină la Cotroceni, cu o viziune economică mai cuprinzătoare.
În sfârșit, dacă nu putem spera la un guvern reformist acum, aceasta nu înseamnă că nu ne putem gândi la crearea unei forțe politice și/sau alianțe reformiste pe viitor. De fapt, cum am mai scris, este singura soluție pentru alegerile viitoare, dacă nu vrem să fim înghițiți de AUR, care crește nestingherit. Aceasta este, cred, provocarea cea mai importantă pentru domnii Nicușor Dan și Ilie Bolojan. Cred că domnul Bolojan cel puțin este conștient de ea.
