Din 7 Septembrie.
Într-un episod interesant din podcastul de la The New York Times, The Ezra Klein Show, epidemiologul Katelyn Jetelina lansează conceptul de „revizionism pandemic”. Ea ne reamintește cum eram acum trei ani, speriați de numărul de morți care creștea, panicați de necunoscut și de dimensiunile grozăviei. New York Times a marcat momentul în care muriseră 100.000 de americani de Covid publicând pe pagini întregi numele tuturor. Dacă țineți minte unde erați și ce făceați – și sigur țineți dacă vă străduiți – trebuie să vă reamintiți și frica, și senzațiile, și grija. Apoi, cumva, mintea noastră s-a obișnuit cu noua realitate. NYT nu a mai marcat 200.000 de morți americani. Nici 300.000. Nici 400.000. Au murit 1 milion de americani. Ceea ce numește Jetelina „revizionism pandemic” este tendința ca agenda actuală legată de pandemie să ne fie făcută din perspectiva sceptică, indignată de măsurile luate. Ceea ce încurajează, politic, extremele conspiraționiste. De ascultat și meditat aici.
Ai fost să vezi Oppenheimer? Dacă nu, go for it, chiar merită filmul. Nu o să afli doar despre acest Oppenheimer, intitulat „părintele bombei nuclear”, ci și despre cum se mișcau lucrurile în spatele cortinelor. Deși este vorba despre un fragment al istoriei de acum zeci de ani, pot spune că pe alocuri pare că totul ar fi putut avea loc chiar ieri. Poate și datorită recentelor evenimente din Europa de Est și escaladarea discuțiilor în materie de înarmare nucleară. Gata, mă opresc aici, nu vreau să-ți dau un spoiler. Iar dacă după vizionarea filmului rămâi intrigat/ă să înțelegi ce anume e „film” și ce „realitate”, îți recomand să citești articolul acesta din Time.
Pe 10 septembrie la Ploiești se joacă cea mai nouă premieră a regizorului Radu Afrim. Un spectacol născut la Bistrița, din energia actorilor Marius Bodochi, Mirela Oprișor, Marius Manole, Ștefan Iancu, Natalia Călin și Flavia Giurgiu, și dorința regizorului de a arată că fericirea sau nefericirea se află “La câțiva oameni distanță de tine”. Să nu fiți surprinși dacă vă treziți că râdeți și plângeți în același timp. Un text de Dan Coman. Spectacolul se va juca, de asemenea, pe 25 septembrie la Brașov și pe 3 octombrie la Craiova. Universul colorat sublim de către Afrim trebuie descoperit piesă cu piesă. It is a must!
Pe 11 septembrie la Timișoara și pe 12 septembrie la Brașov puteți vedea “Și cu pisica ce ați făcut?”, de Lia Bugnar. Rodica Mandache este personajul central al spectacolului. O comedie savuroasă și plină de suspans. Lia Bugnar este cea care scrie scenariile unor seriale românești de succes de pe Pro-TV.
The Guardian a publicat fragmente dintr-un eseu al Victoriei Amelina numit: Ukraine and the meaning of home (Ucraina și sentimentul de acasă). Este despre o fetiță ai căror bunici au decis că e mai bine pentru familie să învețe rusă decât ucraineană. Care câștigă concursuri internaționale de limbă rusă. Care realizează apoi că Rusia nu poate fi casa ei. Pentru că propaganda de stat a încercat să o folosească prin minciună, ea voia să câștige concursuri, ăia credeau că reprezintă o victimă a unei intoleranțe care exista doar la televiziunea rusească. Cea mai proastă investiție a banilor rusești meniți să spele creiere, cum zicea chiar ea. O femeie care se resemnează că doar Ucraina e casa ei atunci când sunt atacați pe Maidan. Și care realizează cu mirată tristețe că Europei îi este și ea casă când e bună cu refugiații ucraineni. Este un text impresionant. Amelina, scriitoare devenită a expertă în documentarea crimelor de război, a fost ucisă într-un bombardament rusesc recent. Și asta face textul și mai impresionant. Te rupe. Aici varianta scrisă. Dar e de recomandată varianta audio aici. Sau direct în seria de podcast Long Read de la The Guardian.
Pe 15 septembrie la Sala Mare a Teatrului Național din București și pe 1 Octombrie la Sala Luceafărul, se joacă “Bătrâna și Hoțul”, un remake deosebit al unei piese vechi românești din anii ‘70. O poveste pe cât de comică, pe atât de duioasă, de asemenea cu suspans. N-ai cum să nu te îndrăgostești de Rodica Mandache!
2023 e centenarul nașterii Monicăi Lovinescu, una dintre cele mai importante voci ale exilului românesc dinainte de 1989 și o figură marcantă a Radioului Europa Liberă. Din 1962 până în 1989, milioane de români au ascultat clandestin emisiunea ei de actualitate literară, Teze și antiteze la Paris. Editura Humanitas a publicat recent o ediție aniversară – Aici e Radio Europa Liberă cu Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, ce include și un CD cu interviuri și emisiuni din arhiva radioului. Sunt peste 500 de minute de istorie a vieții literare și politice din regimul comunist. Pentru generațiile mai tinere, numele Monicăi Lovinescu ar putea să nu însemne nimic. Acest audiobook + carte deschide o lume dispărută din memoria noastră socială, mai ales când amnezia regimului totalitar din România se preschimbă deseori într-o nostalgie greu de înțeles pentru cei care au trăit măcar câțiva ani în anii comunismului.
