«Voi milita în Parlamentul European pentru drepturi mai bune pentru femeile din România și din întreaga Europa!», ne anunţă triumfalist Gabriela Firea pe Facebook într-o postare de pe 18 aprilie.
În aceeași postare recunoaște că „introducerea cotelor de gen nu e un moft, e o necesitate” și că majoritatea țărilor le-au impus, iar ea va lupta în Parlamentul European pentru asta.
Poate aș crede-o pe doamna Firea dacă dânsa nu ar face parte din super-majoritatea guvernamentală care ne conduce din 2021, timp în care doamna Firea a avut și un portofoliu guvernamental care includea egalitatea de gen.
Ce a împiedicat-o pe ea și majoritatea din care face parte să se lupte la București să adopte cotele de gen care sunt „o necesitate”? Mai ales în condiţiile în care majoritatea țărilor europene au adoptat aceste cote, nu le-au „impus” cum spune ea într-un freudian slip care ne spune multe despre cum concepe PSD guvernarea.
Admițând că doamna Firea ar găsi un apetit brusc de a se „lupta” pentru o mai bună reprezentare a femeilor la Bruxelles, deși nu a făcut-o la București, am o veste proastă pentru dânsa: Uniunea Europeană nu are competenţa necesară pentru a modifica legislaţiile electorale naţionale. Poate totuși o candidată la alegerile europene ar trebui să știe asta?
Ipocrizia cu care ne-a obișnuit Gabriela Firea este în acest caz dublată de faptul că USR a iniţiat un proiect legislativ pentru a adopta cotele de gen în Parlamentul României, care a trecut de Senat și este ţinut acum să prindă praf în sertarele de la Camera Deputaţilor.
Deci, iată, soluţia legislativă există, însă este blocată chiar de partidele pe lista cărora candidează Gabriela Firea să devină europarlamentară și să se „lupte”.
Ce poate totuși face Parlamentul European pentru femei?
La fel ca Gabriela Firea, sunt și eu candidată pentru o poziţie de europarlamentară, dar pe listele Alianţei Dreapta Unită.
Pentru că lucrez de 15 ani pentru instituţiile europene și pentru că am intrat în politică cu gândul de a contribui la șanse egale pentru femei, m-am gândit destul de mult cu ce aș putea contribui din Parlamentul European la realizarea acestui deziderat.
Pe lângă o mai bună reprezentare politică, imperativ care nu poate fi realizat decât prin voinţa politică a guvernului naţional, româncele mai au nevoie urgentă de niște măsuri: acces la sănătatea reproducerii și o mai bună prevenire și tratare a cancerului, dar și planuri de combatere a violenţei împotriva femeilor.
Pentru asta e nevoie să vorbim despre două subiecte care rămân încă tabu pentru politicienele și politicienii ipocriţi pentru care drepturile femeilor se rezumă la floricele, haine roz și declaraţii conjuncturale: avort și viol. Ambele sunt teme emblematice pentru autonomia corporală a femeilor.
Corpul meu, alegerea mea
Le voi lua în ordine inversă. O definiţie europeană a avortului este marea temă de casă neterminată de Parlamentul European în acest mandat. Deși s-a adoptat o directivă europeană pe combaterea violenţei împotriva femeilor, nu s-a ajuns la un acord pe definiţia violului.
De ce contează asta? Contează pentru că ar introduce la nivel european un standard minim de protecţie prin introducerea unei reguli universale despre necesitatea consimţământului, pe lângă faptul că ar transmite semnalul politic că autonomia corporală a femeilor face parte din drepturile fundamentale care nu sunt negociate la nivel european.
Or, în politică simbolurile contează.
Pentru că la nivel european am construit o Uniune economică și politică bazată pe valori comune și drepturi fundamentale. De aceea grupul liberal din Parlamentul European, din care face parte USR, își dorește introducerea dreptului la avort în Carta Drepturilor Fundamentale a UE, în paralel cu continuarea propunerilor de a face metodele contraceptive mai accesibile.
Ca să funcţioneze, trebuie să spunem același lucru și la București, și la Bruxelles
Ambele subiecte sunt extrem de relevante pentru România. Ţara noastră se confruntă cu una dintre cele mai mari rate de sarcini în rândul adolescentelor și totuși nu oferim acces gratuit la contracepţie, nu sprijinim victimele violurilor și nu pedepsim agresorii.
Un studiu recent al Asociaţiei Moașelor Independente ne arată că 4 din 5 spitale sau clinici publice nu oferă servicii de avort sau nu pot fi contactate de o femeie care dorește să facă apel la serviciile de avort.
În alte cuvinte: în România anului 2024, statul nu reușește să asigure respectarea legii care prevede accesul la avort al româncelor, însă o fostă ministră a egalităţii de gen vrea să se lupte la Bruxelles pentru „drepturi mai bune pentru femeile din România și din întreaga Europa!”. Cum să o ia cineva în serios?
Pe lângă subiectele legate de autonomia corporală a femeilor, în România mai avem câteva priorităţi urgente, care ţin de lipsa de modernizare a statului român și de clientelizarea sistemului de servicii publice.
Una dintre acestea este prevenţia cancerului de col uterin și a cancerului mamar. „Din păcate, nici atunci când au avut la dispoziție bani gratis europeni, guvernanții PSD-PNL nu au reușit să îi folosească eficient. Ministerul Sănătății a înregistrat întârzieri majore pe PNRR inclusiv la proiectul privind achiziția și operaționalizarea a 12 centre mobile de screening al cancerului de col uterin şi cancerului mamar care ar fi trebuit să ajungă în special în mediul rural”, asta e ce subliniem în programul Alianţei Dreapta Unită pentru alegerile europene împreună cu faptul că pentru noi rămâne o prioritate atragerea fondurilor europene pentru programele de prevenţie a cancerului mamar și de col uterin.
Câteva sfaturi și teme de casă pentru Gabriela Firea și viitorii eurodeputaţi PSD-PNL
Înainte să mergeţi să vă pozaţi în ie în Parlamentul European și să spuneţi că apăraţi România de extremiști, aș vrea să vă ofer trei sfaturi, vouă celor de la PSD și varianta sa galbenă, PNL, care cereţi votul românilor pe 9 iunie.
Primul, dublul discurs în care una spui și faci la București și alta spui la Bruxelles te costă! Nu te va lua nimeni în serios în Parlamentul European dacă văd că nu promovezi aceleași lucruri și în parlamentul național.
Al doilea, credibilitatea de care vorbesc mai sus contează ca să puteţi construi alianţe care să poată promova legi europene bune, care să ţină cont și de interesele și nevoile românilor.
În fine, învăţaţi care sunt competenţele instituţiilor europene, cum funcţionează ele și nu mai veniţi cu propuneri fanteziste. Genul ăsta de discurs neinformat nu face decât să hrănească în România euro-scepticismul împotriva căruia spuneţi că luptaţi.
Dar cel mai bun sfat e pentru alegători: mergeţi la vot și faceţi alegeri informate! Pentru că româncele merită să fie reprezentate de femei competente.
