Nicușor Dan a obținut o victorie clară la scrutinul din 18 mai, după o campanie foarte bună, în care adversarul său a făcut numeroase greșeli.
La drept vorbind, G. Simion n-a fost în stare să poarte bătălia. A dat bir cu fugiții după o primă confruntare face to face, în care a fost dominat de primarul Bucureștiului. S-a purtat arogant, zicând că adversarul său e cel care trebuie să alerge ca să-l prindă din urmă. Așa că a găsit tot felul de pretexte pentru a nu mai participa la confruntări. S-a dus, de pildă, în câteva țări, pentru a se întâlni cu lideri la fel de populiști ca el, sperând să pară astfel parte a unei revolte a europenilor împotriva instituțiilor UE. Declarații hazardate au completat fuga de public și pozele cu alți extremiști de dreapta: când nu anunța că va concedia 500 de mii de bugetari sau că va bloca orice ajutor pentru Ucraina, Simion se făcea de râs spunându-le ziariștilor parizieni că Franța e o dictatură la fel ca Iranul și că riscă să dispară în 2-3 decenii, fiindcă franțujii n-au altceva mai bun de făcut decât să schimbe sexul copiilor. Decuplarea lui Simion de la realitate a fost șocantă. Candidatul AUR a ținut-o una și bună că „va face dreptate”, pentru ca Georgescu să ajungă președinte. Până și la închiderea urnelor, a ținut să anunțe că nu el, nu N. Dan, ci Georgescu a câștigat scrutinul. Lăsăm în urmă o campanie în care iraționalitatea a fost aplaudată.
Noroc că majoritatea publicului a fost, totuși, lucidă. Unii, ce-i drept, s-au trezit abia la al doilea tur. Așa se explică sporul extraordinar de votanți din diaspora. Ieri, nu mai puțin de 1,64 din totalul de 11,6 milioane de alegător au votat la cele aproape o mie de secții din străinătate. În timp ce se contura această tendință, nu era clar dacă, în afara țării, Simion mai are suporteri noi sau îi epuizase la primul tur, când adunase 60% din opțiuni. Până la urmă, cei care au venit doar în turul al doilea au fost, în majoritatea lor, votanți care au dorit blocarea derapajului ultra-naționalist. O mențiune specială se cuvine alegătorilor din Republica Moldova: aproape 160 de mii de moldoveni care au și cetățenie română au mers la votare și l-au plebiscitat pe N. Dan. Pentru ei, a fost cel mai ușor să recunoască în Simion o marionetă a Kremlinului.
Merită observat, de asemenea, că a fost o campanie în care partidele au jucat un rol minor. Asta ar trebui să le dea de gândit și celor mai vechi, și celor mai noi. Nicușor Dan e primul independent care se impune în cea mai complicată competiție politică. El e, pe de altă parte, al treilea primar – după Traian Băsescu și Klaus Iohannis – care reușește să ajungă la Cotroceni. Semn că publicul preferă prim-miniștrilor sau deputaților figuri afirmate în politica locală, unde nu prea poți să te ascunzi după mandat: faci ori nu faci treabă. Ar fi multe de spus și despre finanțarea campaniilor, despre modul cum presa și instituțiile electorale au gestionat scrutinele ș.a.m.d., dar va fi timp suficient pentru asemenea analize.
Ce e important acum este revenirea la o funcționare rațională a guvernării.
Urgența principală e alcătuirea unui executiv. Noul președinte va fi artizanul majorității. E foarte probabil ca PNL, USR și UDMR să coopereze. E mai puțin clar dacă PSD va dori să continue la putere fără a da prim-ministrul. Criza din interiorul acestui partid, agravată de politica struțului adoptată de Ciolacu în privința turului decisiv, riscă să producă mici cutremure. Să sperăm că ele nu vor conduce la alegeri anticipate. Asta ne-ar mai lipsi…
E, de altfel, nevoie de un buget care să ia în seamă deficitul creat de nesăbuința lui Ciolacu, de constrângerile piețelor financiare internaționale, de încrederea în moneda națională, de nevoia de a folosi ce se mai poate folosi din PNRR, ca și de deciziile pe care summit-ul NATO de luna viitoare le va lua în privința finanțării politicii de apărare în următorii 2-3 ani.
În al treilea rând, există o povară uriașă pe umerii noului președinte: reconcilierea. Tensiunea creată în societate de derapajele suveraniste, de foarte lunga perioadă electorală, de abandonarea aproape completă a luptei anti-corupție, ca și de cooptarea la acțiuni politice a unor interlopi, a unor mercenari sau a unor antreprenori politici din Federația Rusă trebuie dezamorsată. Cu tact, cu răbdare, prin dialog.
În fine, victoria lui N. Dan e încă un eșec al susținerii MAGA pentru candidați din Europa, de data asta a unuia susținut fățiș de la Kremlin. Naivitatea președintelui american și ignoranța consilierilor săi în chestiuni europene au condus la situația paradoxală în care administrația republicană a susținut în primele luni din al doilea mandat Trump partide europene de extrema-dreaptă. Eșecul susținerii pentru AfD în Germania ar fi trebuit să dea de gândit la Washington. N-a dat. Așa că ne-am trezit la București cu reprezentantul lui Trump pentru Groenlanda și cu zidarul groenlandez care conduce mișcarea ce susține vinderea acestui teritoriu danez către SUA. MAGA ar face bine să nu mai mizeze în Europa pe asemenea figuri care pricep din politica democratică tot atât cât pricep eu din limba groenlandeză…
