În ultimele săptămâni, am fost bombardați cu strigătele suveraniștilor care cereau „turul doi înapoi!”. În paralel, erau strânse semnături pentru cel de-al doilea tur întâi, ce va fi organizat pe 4 mai, după ce scrutinul prezidențial din 2024 a fost anulat.
Incertitudinea privitoare la competitori a fost acum și mai mare decât în toamnă. În dimineața zilei de 15 martie, data-limită pentru înscriere, pe site-ul Biroului Electoral Central (BEC), la rubrica intitulată „candidați” apăreau doar două nume. Până seara, apăruseră alte șase, dar împotriva unora erau formulate contestații, iar comunicate de presă emise de BEC menționau că, în ultimele ore când mai fusese permisă înregistrarea, alți opt aspiranți la fotoliul de la Cotroceni depuseseră cereri. Pe 16 martie, CCR a respins 13 contestații depuse, iar BEC nu a mai analizat nimic. A doua zi, luni, au primit undă verde de la BEC alți 4 candidați, iar șase au fost respinși. Noi contestații au fost depuse la 72 de ore de la expirarea termenului-limită pentru depunerea dosarelor. Abia pe 19 martie seara, am știut lista, fiindcă după ce o candidată suveranistă pe nume Gavrilă, președinta POT, trecuse de filtrele BEC și CCR, tot ea a decis să se retragă.
Pe lista din 4 mai vor fi 11 nume. Vi le înfățișez mai jos, luând ca reper divizarea spectrului politic în trei blocuri, pe care le-am descris într-un articol din decembrie pe Comunitatea Liberală.
Coaliția guvernamentală are acum un singur candidat, Crin Antonescu, de la Partidul Național Liberal. Într-adevăr, spre deosebire de noiembrie 2024, PSD și UDMR nu au mai înscris pe nimeni, preferând să sprijine candidatura membrului PNL, care a mai candidat la președinție în 2009, apoi între 2014 și 2024 s-a retras din viața politică, preferând să stea în umbra soției sale, Adina Vălean, deputată europeană și comisar pentru Transporturi în primul mandat al Ursulei von der Leyen. Cartelul celor trei partide guvernamentale s-a așezat sub acronimul ARÎ (Alianța România Înainte).
După retragerea – deja pomenită – a Anamariei Gavrilă, tabăra izolaționistă are un singur candidat – George Simion – susținut de două dintre cele trei partide suveraniste care au reprezentare parlamentară, și anume AUR, al cărui președinte este, și POT. Diana Șoșoacă, lidera celui de-al treilea partid suveranist din Camere – SOS România – a fost exclusă din competiție de către BEC și nu pare dispusă să-l susțină pe Simion. Exclus de la candidatură a fost și Călin Georgescu. Care nu s-a pronunțat nici el, până în acest moment, nici asupra retragerii liderei POT, partidul care s-a revendicat de la Georgescu, nici în legătură cu un eventual transfer de voturi de la el la G. Simion.
Blocul liberal – în sensul pe care acest termen îl are la nivel european, prin Renew Europe – a trimis-o din nou în cursă pe Elena Lasconi, președinta Uniunii Salvați România (USR), calificată în finală în noiembrie 2024.
Alți opt candidați se bat pentru încrederea cetățenilor. E bine să-i situăm, cel puțin deocamdată, în funcție de cele trei blocuri electorale constituite.
Trei dintre ei – Silviu Predoiu (Liga Acțiunii Naționale), Sebastian Popescu (Partidul Noua Românie) și Cristian Terheș (Partidul Național Conservator Român) – sunt, așa cum o indică și numele formațiunilor care-i sprijină, în polul suveranist. Ei au fost înscriși și-n cursa din noiembrie, obținând, în ordine, 0,12%, 0.15% și 1,03%. L-aș pune alături de aceștia și pe John-Ion Banu, care a mai candidat pentru Cotroceni în 2019, când a strâns 0.3% din sufragii.
Ceilalți patru competitori vor căuta să erodeze sprijinul de care se bucură nu doar un bloc electoral, ci măcar două dintre cele trei. Astfel, fostul premier Victor Ponta, până de curând membru al PSD, dar exclus din partid tocmai pentru că nu îl susține pe Antonescu, cere insistent sprijinul foștilor săi colegi. El s-a definit, pe de altă parte, ca suveranist și trumpist, căutând să se identifice cu valorile pe care le cultiva Georgescu. Ponta e un fel de Fico român.
Lavinia Șandru candidează în numele Partidului Umanist Social-Liberal, al lui Dan Voiculescu, și care e un satelit al PSD de foarte mulți ani. Șandru e, pe de altă parte, apropiată de Cosmin Gușă, una dintre principalele voci pro-Kremlin din spațiul public, așa că e posibil să o vedem pe candidată adunând voturi ale românilor care se declară naționaliști, anti-ucraineni și adversari ai vaccinării, o temă care a reapărut recent, la cinci ani de la declanșarea pandemiei de covid19.
Daniel Funeriu va arunca și el undița în apele peneliste, fiindcă a fost ministru al Educației, acum mai bine de un deceniu, ca membru al Partidului Democrat Liberal, înghițit în 2014 în PNL. El caută însă sprijin și printre suveraniști, folosindu-se de explicații simple care echivalează această identitate cu respectarea articolului care descrie statul român ca unul suveran. În anii din urmă, Funeriu s-a poziționat clar în tabăra conservatoare, care denunță wokeismul și așa-numitul sexo-marxism, adică protecția pentru minoritățile sexuale.
În fine, primarul actual al Capitalei va încerca să obțină voturi din bazinul USR, dar și sprijinul alegătorilor liberali, fie ei afiliați, fie neafiliați la PNL, așa cum s-a întâmplat și în competiția pentru primăria Bucureștiului.
Să reamintim și cifrele: cartelul de la guvern a strâns în prezidențialele și-n legislativele de anul trecut 42-43% din voturi. Suveraniștii au oscilat între 38 la sută, cât au adunat prezidențiabilii lor pe 24 noiembrie, și 32 la sută, la scrutinul pentru cele două Camere din 1 decembrie. Tabăra useristă – afiliată la mișcarea liberală europeană – a strâns puțin peste 19 procente la ambele scrutine.
Două întrebări sunt, de fapt, decisive: prima e dacă sprijinul pentru cele trei tabere va rămâne în limitele descrise de scorurile din toamnă. Cealaltă privește dispersia în cadrul fiecăreia dintre ele. Vă las plăcerea să faceți, fiecare în parte, pronosticuri.
