Asemenea unui scenariu din filmul despre spioni „From Russia with Love”, unde subtilitatea și manipularea reprezintă cheia succesului, Uniunea Sovietică și, mai recent, Rusia au desfășurat operațiuni sofisticate de discreditare a competițiilor internaționale, folosind Jocurile Olimpice ca pe un câmp de bătălie informațională. De la campanii de sabotaj și manipulare în timpul Războiului Rece până la atacuri cibernetice și dezinformare modernă, Kremlinul a transformat evenimentele olimpice într-un câmp de luptă ideologic, alimentând diviziuni sociale și culturale și atacând instituțiile internaționale care organizează competițiile sportive. Această abordare își propune nu doar să pericliteze integritatea sportului, dar și contribuie și la adâncirea tensiunilor și neîncrederii în societățile democratice.
Jocurilor Olimpice sub umbra Războiului Rece
Într-un context global marcat de tensiuni geopolitice și război, sportul a fost mereu un teren fertil pentru propagandă și dezinformare, un domeniu în care adevărul era sacrificat ușor pe altarul manipulării. Astfel, statele din blocul sovietic au apelat deseori la operațiuni speciale de propagandă pe tot parcursul Războiului Rece, în contextul diverselor competiții sportive internaționale, deoarece presupuneau mai puțin efort. În cartea sa „Dezinformarea, armă de război”, scriitorul francez Vladimir Volkoff explică faptul că aceste operațiuni de propagandă se bazau pe așa-numitul „cult al cuvântului publicat” – se considera că numărul de cuvinte utilizat de mass-media inamice (a se citi occidentale) sunt mult mai importante decât rezultatele operațiunii în sine. [1]
În 1972, Germania de Est (Republica Democrată Germană sau RDG) a profitat de ocazia oferită de Jocurile Olimpice de la München pentru a sabota Vestul – Republica Federală Germană (RFG). Din moment ce acestea au fost primele Jocuri Olimpice organizate în Germania după cele din 1936, care au avut loc la Berlin în timpul regimului nazist, Germania de Vest le-a văzut ca o oportunitate de a-și reabilita imaginea internațională.
A fost folosit și mottoul Die heiteren Spiele, sau „Jocurile vesele”, pentru a crea o atmosferă pașnică și festivă, în contrast cu cele din trecut. În cele din urmă, RDG a decis să contracareze competiția sportivă printr-o amplă campanie de propagandă care făcea aluzie la Jocurile Olimpice de la Berlin, organizate de regimul nazist în 1936: „De două ori 36 este poate 72?”. Apoi Stasi [2], cu câteva luni înainte de începerea jocurilor olimpice, a luat legătura cu serviciile secrete bulgare pentru a-i ajuta să trimită scrisori de amenințare din partea unor organizații extremiste de dreapta fictive către oficiali guvernamentali din RFG, Turcia, Italia, Grecia și diverse state arabe cu scopul de a aduce prejudicii de imagine Germaniei de Vest și a „consolida dezacordurile între țările NATO” în cadrul operațiunii de propagandă cu nume de cod „Zeus”. [3]
Jocurile Olimpice de la Los Angeles din 1984 au oferit un alt exemplu de implementare ca la carte a ceea ce numeau sovieticii „măsuri active” (aktivnîe meropriatii), termen folosit și astăzi în documentele strategice rusești. [4]
Uniunea Sovietică a boicotat Jocurile Olimpice și le-a atacat printr-o operațiune specială. Serviciul A al KGB-ului, specializat în operațiuni de dezinformare și influență, s-a dat drept KKK trimițând, în numele militanților extremiști americani, pliante rasiste și denigratoare comitetelor olimpice africane și asiatice din peste douăzeci de țări, amenințându-le cu vătămări corporale dacă vor participa la Jocurile Olimpice din Statele Unite. [5]
Un aspect recurent al „măsurilor active” rusești constă abilitatea lor de a „recicla” teme de propagandă mai vechi în diverse state alese ca ținte. La patru decenii distanță, Centrul de analiză a amenințărilor al Microsoft (MTAC) a identificat, în cadrul unui raport făcut public cu două luni înainte de deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice de la Paris, apariția unor afirmații similare legate de violența extremiștilor.
Separat, în 2016, hackeri ruși au reușit să spargă serverele Agenției Mondiale Antidoping (WADA), dezvăluind informații medicale private despre atletele americane Serena Williams, Venus Williams și Simone Biles. Doi ani mai târziu, atacul cibernetic „Olympic Destroyer” asupra Jocurilor Olimpice de iarnă din 2018 din Pyeongchang, Coreea de Sud, a reușit să dezactiveze unele servere interne ale Jocurilor. Departamentul de Justiție al SUA a acuzat doi ofițeri GRU ruși în legătură cu acest atac în 2020.
Fazele de desfășurare a campaniei de influență malignă orchestrată de Rusia împotriva Jocurilor Olimpice de la Paris 2024 (Sursa: MSRC – Microsoft Security Response Center)
Nu e de mirare că nemulțumirea Kremlinului față de Comitetul Olimpic Internațional (IOC) și interdicția de a participa la Jocuri Olimpice, un eveniment de mare mândrie pentru guvernul rus, a crescut în ultimii ani. În 2017, IOC a încheiat investigații ample privind utilizarea de substanțe dopante la scară națională de către sportivii ruși, ceea ce a dus la interzicerea formală a Rusiei de a participa la Jocurile de iarnă din 2018. Anul trecut, în 2023, IOC a confirmat că rușii vor putea concura la Paris, dar doar ca atleți neutri, fără dreptul de a afișa drapelul sau culorile Federației Ruse. Imediat după anunțul deciziei, MTAC a început să detecteze o serie de operațiuni străine de influență malignă, având două obiective centrale: denigrarea imaginii IOC pe scena mondială și crearea unor așteptări de declanșare a unor proteste violente la Paris în timpul Jocurilor.
O înregistrare video falsă a unui pretins terorist palestinian, posibil de origine rusă, care amenință sportivii israelieni la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024 (Captură de ecran video făcută de pe platforma X)
Campania de dezinformare, începută încă din vara anului 2023, era desfășurată de un grup de hackeri cunoscut sub numele de Storm-1679 și afiliat celebrei Internet Research Agency (sau Fabrica de troli de pe Olgino). Campania a implicat crearea de conținut falsificat ce imită surse media credibile, în special videoclipuri scurte distribuite pe rețelele de socializare. Obiectivul principal consta în discreditarea IOC și de a insufla panică în rândul publicului, descurajându-l să participe la evenimentele olimpice.
Storm-1679 a produs mai multe videoclipuri falsificate, inclusiv un clip care pretindea că francezii își cumpărau asigurări de proprietate de frică față de atentate teroriste, precum și un alt clip care susținea că 24% din biletele pentru Jocurile Olimpice ar fi fost returnate din cauza fricii de un atac terorist la Paris. În plus, Storm-1679 a lansat avertizări false sub forma unor comunicate de presă pretins emise de CIA și DGSI, avertizând potențialii participanți să evite Jocurile Olimpice din cauza riscului unui atentat.
Campania de dezinformare a inclus și materiale care sugerează amenințări teroriste, cum ar fi un videoclip ce face referire la atacurile de la Jocurile Olimpice din München din 1972, sugerând posibile atacuri similare la Paris 2024. Aceste eforturi au fost amplificate de conturi de boți pro-ruși, creând confuzie online și provocând reacții din partea Comitetului Olimpic Israelian.
O înregistrare video falsă a unui pretins terorist palestinian, posibil de origine rusă, care amenință sportivii israelieni la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024 (Captură de ecran video făcută de pe platforma X)
Pe lângă Storm-1679, un alt grup afiliat Moscovei, Storm-1099 (cunoscut și sub numele de „Doppelganger”) a intensificat campania anti-olimpică, folosind o rețea de website-uri cu știri false pentru a răspândi propaganda rusă și a critica guvernul francez condus de Emmanuel Macron.
Printre campaniile de dezinformare documentate de Microsoft se numără un film intitulat „Olympics Has Fallen”, în care o voce generată de inteligența artificială se dă drept actorul Tom Cruise și denigrează conducerea comitetului olimpic. Conturi de social-media asociate cu Storm-1679 au promovat documentarul pe mai multe platforme, încercând să ajungă la utilizatorii de social media din SUA și Europa.
Sportul ca teren de dezinformare
Anul acesta am fost martorii repetării unei istorii a propagandei anti-occidentale, dar cu alte instrumente mai sofisticate. Primii care s-au angrenat public la acest efort au fost liderii ruși, care au făcut tot posibilul pentru a transforma un eveniment sportiv internațional într-un nou câmp de luptă mediatic.
Fostul președinte rus, Dmitri Medvedev, a condamnat vehement Jocurile Olimpice, numindu-le „un spectacol dezgustător” și atacând dur Franța și președintele său, Emmanuel Macron. Declarațiile sale nu au fost izolate. Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin, a criticat la rândul său evenimentul, subliniind că telespectatorii ruși ar trebui să fie recunoscători că nu au fost expuși unui asemenea „spectacol”.
În pofida acestor condamnări publice, presa de stat rusă a acoperit pe larg evenimentul, însă dintr-o perspectivă distorsionată. Monitorizările media au arătat că Jocurile Olimpice au ocupat un loc fruntaș în relatările din Rusia, dar nu pentru a prezenta competițiile sportive, ci pentru a amplifica o narațiune de propagandă. Rusia a fost exclusă de la această ediție a Jocurilor Olimpice din cauza invaziei Ucrainei în 2022, iar această realitate a fost ascunsă publicului rus, înlocuită cu o serie de minciuni și interpretări false menite să submineze legitimitatea competiției și să răspândească o imagine denaturată a Occidentului.
Un exemplu elocvent al acestui fenomen este citarea de către agenția de știri rusească TASS a unui website românesc cvasi-necunoscut (www.solidnews.ro) care a comparat excluderea Rusiei de la Jocurile Olimpice cu excluderea de către Germaniei nazistă a sportivilor sovietici în 1936, o paralelă complet nefondată și menită să asocieze decizia Comitetului Olimpic Internațional cu „practicile naziste”. De altfel, acest website face parte dintr-o rețea mai largă de website-uri care promovează propaganda rusească în România, conform Context.ro.
Campania de dezinformare a fost diversificată și amplificată pe parcurs de presa rusă, care a încercat să discrediteze Jocurile Olimpice prin exagerarea problemelor organizatorice și prin denaturarea unor momente controversate din ceremonia de deschidere. De exemplu, o fotografie viralizată pe rețelele sociale, care aparent parodia pictura „Cina cea de Taină” a lui Leonardo da Vinci, a fost folosită pentru a alimenta furia conservatorilor și a grupurilor religioase.
Propagandistul pro-Kremlin, Vladimir Soloviov, la postul de televiziune Rossia-1: „Eu nu le pot numi Jocuri Olimpice pentru că Pierre de Coubertin s-ar răsuci în mormânt. Acestea au fost Jocuri Satanice” (Sursa: Rossia-1)
În paralel, comentatorii ruși prezenți în talk-showurile televiziunilor publice de stat au folosit constant insulte homofobe pentru a ataca organizatorii și întreaga conducere franceză, susținând că evenimentul ar fi o „batjocură a creștinismului”. Această retorică a fost amplificată de aluzii absurde, cum ar fi faptul că „Satan însuși ar concura la Jocuri și ar câștiga toate medaliile de aur”. Sau că ceremonia de deschidere a Jocurilor ar fi un „Show cu ciudați și travestiți”.
Aceste tehnici de dezinformare au fost însoțite de o campanie susținută de influenceri de extremă dreapta din Occident, care au amplificat propaganda pro-Kremlin, creând un front comun anti-occidental. Scopul acestor acțiuni era clar: să alimenteze narativul de „cetate asediată” în rândul publicului rus, să ofere muniție ideologică susținătorilor lui Putin din întreaga lume și să accentueze polarizarea în societățile occidentale.
Un alt exemplu recent de dezinformare sportivă a fost legat de Euro 2024, când un videoclip fals, care pretindea că suporterii români ar fi scandat numele lui Putin la un meci împotriva Ucrainei, a devenit în scurt timp viral pe rețelele de socializare (peste 2 milioane de vizualizări doar pe platforma X).
În realitate, acest incident nu avusese loc, dar falsul fusese distribuit pe scară largă, inclusiv de instituții media prestigioase care au fost păcălite de manipulare. Scopul acestui tip de dezinformare este de a crea tensiuni între state, în acest caz, între România și Ucraina, exploatând orice ocazie pentru a semăna discordie în rândul publicurilor.
Toate aceste narațiuni de dezinformare nu sunt noi pentru Kremlin, care, în mod obișnuit, pozează ca „victimă a Occidentului”, inversând vinovăția și acuzând UE și IOC de rusofobie și discriminare rasială împotriva atleților ruși. De exemplu, într-un articol publicat pe Sputnik, se încerca inocularea ideii că Jocurile Olimpice nu ar fi interesante fără Rusia, în timp ce realitatea a demonstrat contrariul: audiențele pentru ceremonia de deschidere au fost mai mari decât cele de la Tokyo 2021, iar estimările sugerează că aproximativ 100 de milioane de oameni din Europa au urmărit Jocurile prin platforma Discovery+.
În contextul noii ere digitale, Rusia nu mai trebuie să acționeze direct pentru a-și răspândi mesajele, așa cum proceda Uniunea Sovietică în perioada Războiului Rece. Acum este suficient să profite de clivajele deja existente în societățile occidentale și să le exacerbeze. Aceste tehnici de manipulare subtilă, prin care sunt lansate simultan mai multe subiecte false pentru a vedea care prind la public (information laundering), vor continua să fie folosite, amplificând orice subiect sensibil, nu doar de media rusească, ci și de politicieni și influenceri radicalizați (și chiar extremiști) din Occident.
Cazul Imane Khelif
Într-o lume unde sportul, politica și propaganda se împletesc din ce în ce mai mult, Jocurile Olimpice sunt o scenă globală pe care diverse agende politice sunt promovate intens. Unul dintre cele mai fierbinți subiecte ale Jocurilor din acest an a ținut de așa-zisa „participare a sportivelor transgender”, o problemă inexistentă de fapt, dar care a polarizat nu doar comunitatea sportivă, ci și opinia publică internațională.
Un exemplu relevant este scandalul din jurul boxului feminin, unde numeroși critici ai activismului trans au pus sub semnul întrebării corectitudinea competițională, mai ales în cazul a două sportive care, anul trecut, nu ar fi trecut testele Asociației Internaționale de Box (IBA) cu privire la determinarea sexului. Aceste controverse au fost amplificate de mass-media și diverse conturi sau pagini de pe rețelele de socializate, unde propaganda rusă a jucat un rol crucial în divizarea opiniei publice.
În cadrul unei analize publicate pe platforma online Digital Forensic Team – DFT, am demonstrat cum acest scandal fusese intens exploatat de propaganda rusă, vizând-o, în special, pe sportiva Imane Khelif din Algeria. Khelif, care a devenit campioană olimpică la categoria 66 kg, a fost ținta unei campanii de dezinformare, menită să submineze legitimitatea Jocurilor Olimpice, un eveniment deja contestat de Rusia din cauza excluderii sale din competiție. Concret, Kremlinul a atacat-o pe Khelif, acuzând-o, fără dovezi, că ar fi bărbat.
Șeful IBA, Umar Lutfulloyev, etnic tadjic, și-a schimbat numele de familie în Kremlev pentru a-și spăla din păcatele tinereții: condamnări pentru șantaj în 2004 și violență în 2007 (Sursa: Telegram)
Scandalul a escaladat în urma meciului de pe 1 august dintre Imane Khelif și italianca Angela Carini, care s-a încheiat după doar 46 de secunde, stârnind o mulțime de speculații și teorii ale conspirației pe rețelele de socializare. Carini a refuzat să continue meciul, izbucnind în lacrimi – moment care a fost intens mediatizat și exploatat de propaganda pro-Kremlin pentru a alimenta narațiuni anti-LGBTQ+ și a submina încrederea în instituțiile sportive internaționale.
Victoria rapidă a readus în atenția internațională două subiecte importante: hiperandrogenismul, o afecțiune hormonală rară care rămâne o zonă controversată în sportul de performanță, și corupția în rândul organizațiilor care reglementează boxul amator la nivel global.
Astfel, IBA, condusă de omul de afaceri rus Umar Kremlev, s-a implicat direct în acest scandal, ceea ce a ridicat și mai multe semne de întrebare. Kremlev, cunoscut pentru legăturile sale cu Kremlinul și concernul Gazprom, a susținut că rezultatele unor teste ADN ar fi indicat că anumite sportive nu ar fi fost femei biologice, declarații care au fost ulterior folosite pentru a amplifica controversele și a diviza opinia publică globală. Și asta în ciuda faptului că un test care identifică cromozomii XY nu oferă o imagine completă dacă o persoană este de sex masculin.
Similar RT, Sputnik a fost utilizat pentru a amplifica narațiunile, având o strategie de postare frecventă și în multiple limbi (turcă, sârbă, chineză, arabă, engleză) pentru a ajunge la diverse audiențe globale (Sursa: Hamilton 2.0 Dashboard)
În acest context, propaganda rusă (devenită în urma războiului împotriva Ucrainei și Z-propaganda) a fost activă pe platformele de socializare, cum ar fi Facebook, Telegram, și X, unde conturile afiliate Kremlinului au diseminat narațiuni dezinformatoare despre competiția de la Paris. Prin aceste canale, Rusia a încercat să submineze coeziunea socială în țările occidentale și să promoveze o agendă care să sublinieze „degradarea valorilor occidentale”, deoarece Occidentul ar accepta „ca foști bărbați să lovească femei”.
Aceste tactici sunt parte dintr-o strategie mai amplă de război informațional, în care sportul devine un instrument pentru influențarea opiniei publice și destabilizarea statelor democratice la dispoziția structurilor specializate cu „măsurile active”. Scandalul legat de Imane Khelif este doar un exemplu dintr-o serie mai largă de acțiuni menite să submineze valorile occidentale și să creeze un climat de neîncredere și ostilitate față de instituțiile internaționale în rândul populațiilor europene.
Acest scandal a fost exploatat atât pentru a submina credibilitatea instituțiilor internaționale, cum ar fi IOC sau UE, cât și pentru a susține o narațiune care atacă direct valorile democratice și liberale. Astfel de tactici de manipulare a opiniei publice nu doar că amenință integritatea competițiilor sportive, dar și intensifică diviziunile sociale și culturale deja prezente în societățile democratice. Iar asta ne afectează pe toți, pe termen mediu și lung, deoarece ne pot influența să luăm anumite decizii greșite, sau să acționăm agresiv off-line, fără a fi conștienți de influența malignă.
Concluzii
Utilizarea sportului ca instrument de dezinformare și propagandă de către Kremlin nu reprezintă o simplă coincidență, ci face parte dintr-o strategie deliberată de război informațional care are rădăcini adânci în istoria sovietică. De la Războiul Rece până în prezent, tacticile utilizate de Moscova pentru a discredita Jocurile Olimpice și alte competiții sportive internaționale s-au adaptat vremurilor, dar obiectivul a rămas constant: destabilizarea Occidentului și subminarea valorilor democratice și liberale. Aceste acțiuni, care odinioară includeau campanii de sabotaj și manipulare psihologică, s-au transformat astăzi în atacuri cibernetice sofisticate, conținut generat de AI și campanii de dezinformare amplificate de rețelele sociale și mass-media controlate de stat.
Impactul acestor operațiuni este profund și se extinde dincolo de arena sportivă. Ele contribuie la polarizarea opiniei publice, la alimentarea tensiunilor sociale și la crearea unui climat de neîncredere față de instituțiile internaționale. În esență, ceea ce ar trebui să fie o celebrare a unității și fair-play-ului devine o scenă a conflictelor ideologice și culturale, menită să slăbească coeziunea socială în democrațiile occidentale.
De data aceasta, Kremlinul a folosit Jocurile Olimpice pentru a-și promova narațiunile de dezinformare, continuând să joace rolul de victimă în fața lumii, dar fără a-și asuma responsabilitatea pentru acțiunile sale. Aceste tactici, deși cinice și exploatatoare, au fost întâmpinate cu un succes limitat, având în vedere popularitatea și succesul Jocurilor de la Paris, în ciuda absenței Rusiei.
Pentru a contracara aceste amenințări, este important ca atât instituțiile internaționale, cât și publicul larg să fie conștienți de pericolele dezinformării. Alfabetizarea mediatică, gândirea critică și consolidarea rezilienței la nivel societal sunt imperative pentru a proteja integritatea competițiilor sportive și a valorilor democratice. Într-o eră digitală în care informația poate fi ușor manipulată și distorsionată, este crucial să rămânem vigilenți și să recunoaștem că sportul, deși aparent apolitic, poate fi transformat într-o armă puternică de influență malignă cu consecințe off-line.
Note
[1] Vladimir Volkoff, Dezinformarea, armă de război, traducere din limba franceză de Andreea Năstase, Editura Incitatus, s.l., pp. 92-94.
[2] Stasi, prescurtare de la Ministerium für Staatssicherheit (Ministerul pentru Securitatea Statului), este fostul serviciu secret și poliția politică a Republicii Democrate Germane (RDG) între 1950-1990, fiind una dintre cele mai temute și urâte instituții ale guvernului comunist din Germania de Est.
[3] Thomas Rid, Active Measures: The Secret History of Disinformation and Political Warfare, Farrar, Straus and Giroux, New York, pp. 201-202.
[4] Termenul de „măsuri active” se referă la o serie de operațiuni de influență și dezinformare desfășurate de KGB și alte servicii secrete sovietice pentru a manipula opinia publică și a influența politica internațională în favoarea intereselor Uniunii Sovietice. Aceste măsuri pot include activități de dezinformare, propagandă, influență a mișcărilor politice, operațiuni clandestine, acte de sabotaj, etc.
[5] Idem, pp. 312-313.
