Comunitatea Liberală: Domnule profesor Cristian Preda, vă propun să discutăm despre un subiect care îngrijorează prietenii democrației liberale – ascensiunea extremismului politic. În acest moment, ultimele sondaje arată o creștere lentă a intenției de vot pentru AUR și SOS, partidul Dianei Șoșoacă. Este România un caz atipic sau se înscrie într-un trend european, marcat de o preferință pentru actori politici aflați la extrema dreapta?
Cristian Preda: Europa cunoaște de mai mulți ani o ascensiune a unor partide de extremă dreaptă. Cel mai recent caz e cel al victoriei la alegerile din Țările de Jos a Partidului Libertății (PVV), condus de Geert Wilders. Liderul PVV s-a afirmat încă din 2005, în campania împotriva Tratatului Constituțional European, apoi a sprijinit un guvern minoritar de centru-dreapta și chiar dacă în anii următori a fost respins ca interlocutor în negocierile pentru coaliții, ideile lui au contat tot mai mult în viața politică olandeză. Cam la fel stau lucrurile cu extremiștii din Dansk Folkeparti, partid care e și mai vechi decât VVD, dar care a influențat viața politică daneză în același sens – scepticism cu privire la politicile UE, inclusiv față de extinderea ei, dar și intoleranță față de străini ori față de islam. Frontul național în Franța, Alternative fur Deutschland în Germania ori Vlaams Blok (ulterior Vlaams Belang) în Belgia au rămas mereu în opoziție. În alte țări, însă, extrema dreaptă a ajuns la putere: e cazul FPO în Austria, ori al așa-numitei Lega Nord, în Italia, asociată mai întâi cu Berlusconi în anii ’90, pentru ca azi – când se cheamă doar Lega – să fie unul dintre cele trei partide care formează majoritatea la Roma. Deși anti-europene, toate aceste partide sunt membre ale unei familii organizate la nivel european – inclusiv în PE – care se cheamă Identitate și democrație. Liderul AUR a mers recent la un miting al acestei federații de extremă dreapta, dar caută pe de altă parte să se „lipească” și de familia conservatoare, din care fac parte Fratelli d’Italia, partidul Georgiei Meloni, ori PiS, formațiunea poloneză a lui Jarosław Kaczyński ori spaniolii din Vox. Din câte știu, Șoșoacă nu a făcut pasul spre o afiliere internațională: ea rămâne la vatră.
Comunitatea Liberală: Vă invit să ne uităm puțin la trecutul recent. România a mai avut partide naționaliste și populiste, dacă ne amintim de Partidul România Mare al lui Corneliu Vadim Tudor și Partidul Poporului – Dan Diaconescu, care a înlocuit PRM în Parlament și a avut peste 1.000.000 de voturi în 2012. Care ar fi elementele de continuitate între partidele actuale AUR și partidul Dianei Șoșoacă și cele două partide menționate?
Cristian Preda: Înainte de PRM, ne-am procopsit cu PUNR, care a fost inițial un partid ce voia să mobilizeze ardelenii pentru a proteja minoritatea românească din localitățile și județele unde maghiarii sunt majoritari, dar care a devenit apoi un partid naționalist la scara întregii țări. Spre deosebire de PUNR, care a prins scrutinul din 1990, PRM s-a înființat mai târziu, ca exponent al naționalismului inventat în comunism și difuzat de redacția revistei Săptămâna, redenumită în 1990 România Mare. De unde și numele partidului. Naționalismele acestea ceaușiste au avut succes electoral fix 20 de ani, PRM prinzând câteva locuri și-n primul Parlament European la care românii au avut mandate complete, cel ales în 2009. În 2012, Dan Diaconescu era deja altceva: un populist care încasa bani pentru a primi pe orișicine în studioul tv pe care-l stăpânea și care promitea tot bani cui îl vota. A ajuns în închisoare, după ce a adunat 13% din voturi. AUR mai are din PRM puseul anti-maghiar ori efuziuni unioniste sub stindardul „Basarabia e România”, dar e, pe fond, altceva: un partid născut din adversitatea față de UE, alimentată în vremea pandemiei de opoziția la purtarea măștii, ca și de o religiozitate rebelă precum cea a lui Teodosie Tomitanul. În AUR conviețuiesc nostalgici ai legionarilor, dar și adversari ai lui Iliescu ori ai „sistemului”. SOS România e un partid de lider, cam ca PPDD. Simion și Șoșoacă urăsc UE fiindcă îi sperie lumea liberă, ale cărei resorturi nu par să le fi înțeles. Partidele lor seamănă cu echipele noastre de fotbal, care nu mai sunt în stare să joace în cupele europene: se descurcă doar în competiția internă.
Comunitatea Liberală: Istoria politică a PRM și PP-DD ne-a arătat că ambele au fost folosite și manipulate de PSD. Ne amintim de alegerile prezidențiale din 2000, când am avut de ales între Corneliu Vadim Tudor și Ion Iliescu, dar și de faptul că membrii PP-DD au îngroșat rândurile PSD. În perspectiva alegerilor din 2024, cât de probabil este un scenariu similar, cu un candidat PSD și unul de la AUR în turul 2 al alegerilor prezidențiale?
Cristian Preda: În finala pentru Cotroceni s-au calificat mereu candidații primelor două partide de la legislative, indiferent dacă acestea s-au ținut în același timp sau cu un an, doi sau chiar trei înainte de prezidențiale. Va fi oare așa și-n 2024? Un spirit conservator va zice „da”, unul liberal ca argumenta că e loc pentru noutate. Deocamdată, la prezidențiale marele adversar al PSD e Geoană. Pe seama căruia se pot face numeroase speculații, dar nu că ar ajunge să ceară – și, mai ales, să obțină – sprijin de la AUR sau de la PNL, ca să fie ales președinte. Credeți că sunt eu prea prudent?
Comunitatea Liberală: Bucureștiul, poate și alte orașe din țară, este împânzit cu afișe AUR care promit, într-un stil populist, un salariu minim de 5.000 lei. În analiza pe care ați semnat-o pentru Comunitatea Liberală, ați numit programul politic AUR un kitsch naționalist. Este limpede că alegătorii AUR nu citesc programe politice, ci sunt motivați, mai degrabă, de emoții politice negative. Este creșterea AUR o reacție la acțiunile coaliției PSD-PNL?
Cristian Preda: După constituirea coaliției PSD-PNL, AUR a crescut mult, fiindcă a afișat un radicalism care ajunge mult mai ușor la public decât argumentele prezentate de USR. Așa-zisa „mare coaliție” fabricată de Iohannis cu ajutorul „rotativei guvernamentale” a dat concretețe „sistemului” cu care s-au luptat, în ultimul deceniu, pe rând și în diferite combinații, toate partidele. Când ai un bloc parlamentar de 60%, când ai și președinția, și majoritatea cvasi-unanimă la CCR, și Avocatul Poporului, ideea de sistem nu mai e o abstracție. AUR și facțiunea desprinsă din ea au profitat din plin. Lucrurile s-ar schimba doar dacă unul dintre cele două partide care alcătuiesc guvernul ar părăsi barca, trecând în Opoziție. Atunci, AUR ar scădea imediat. Unii peneliști au propus acest scenariu pentru finalul lui 2023, alții îl văd posibil după europene, iar o a treia facțiune – fidelă lui Iohannis – nu crede în el. Așa că naționaliștii anti-europeni au culoar liber. Marele perdant al acestei dispuneri de forțe este USR, care nu mai e rebelă ca-n 2016-2020, dar care, din pricina zgomotului creat de AUR, nu poate să afirme alternativa liberală pe care a construit-o.
Comunitatea Liberală: În cea mai recentă carte reeditată la Humanitas, vorbiți despre puterea și influența presei în democrația românească, însă încheiați cu un avertisment privind potențialul rețelelor sociale precum TikTok sau YouTube. Ce observăm este că acești actori politici, Diana Șoșoacă și George Simion, au un succes teribil în social media. Va fi democrația din România o victimă a social media, cumulat cu procentele de analfabetism funcțional și precaritate a culturii civice?
Cristian Preda: Din câte se pare, Simion și Șoșoacă sunt ajutați de experți în folosirea „mașinăriei de minciuni”, cum a numit profesorul american Philip N. Howard armatele de troli, roboți, operațiunile de fake news și agenții din politica democratică. Howard crede că putem distruge mașinăria dacă ne reluăm controlul asupra datelor personale și nu mai lăsăm nici firme, nici partide să le folosească fără a ne cere acordul în prealabil. Ușor de zis, mai greu de făcut… Să remarcăm, pe de altă parte, că și Simion, și Șoșoacă debordează de energie. Derapând frecvent și recurgând la violență verbală și chiar fizică. E un contrast foarte puternic cu Ciucă, stângaci și ațipit, ori cu Ciolacu, care afișează o bonomie artificială. Percepția creată e simplă: lor, naționaliștilor, le pasă, se agită, sunt pe baricade, iar ceilalți sunt pleoștiți. E un impas democratic, rezultat din rotativa guvernamentală, readusă la viață de președinte. În acest sens, Simion și Șoșoacă sunt principala moștenire a regimului Iohannis.
Comunitatea Liberală: Un autor liberal eminent, mă refer aici la filosoful Pierre Manent, vorbea la un moment dat de „politețea civică” și de faptul că avem o datorie civică de a nu abandona res publica. Cum vedeți această notă a lui Pierre Manent într-un context în care unele voci se tem de o dezangajare politică din viața cetății, deși vor urma patru rânduri de alegeri în istoria României?
Cristian Preda: Dezangajarea politică este deja la o cotă alarmantă, mai ales atunci când vine vorba despre legislative: doar circa 40 la sută din alegători au venit la vot în 2008, 2012 și 2016, iar în 2020 a fost atins – și din pricina pandemiei – un record de absenteism, fiindcă au ajuns la urne doar 33% din votanții de pe liste. Ideal ar fi ca alegerile pentru cele două Camere să fie relegitimate ca scrutinul cel mai important. Cam cum s-a întâmplat cu europenele din 2019, la care au venit mai mulți alegători decât cei care au votat la prezidențialele din același an. Deocamdată, nici calendarul electoral nu e clar.
