În weekendul de după primul tur de scrutin la prezidențiale de anul trecut am reușit să ajung la Piața Domenii, de unde cumpăr de mai bine de 15 ani, preponderent de la câteva furnizoare preferate. Am învățat la piață să mă uit la mâinile celor care vând. Se vede pe mâini care e producător autentic și care e doar samsar.

Am trecut pe lângă taraba de unde vara îmi cumpăr cele mai bune roșii din România, fără să mă uit la prețul de 50 lei/kg și unde nu mă tocmesc niciodată.

Furnizoarea mea de roșii preferată era vizibil afectată, așa că a fost ușor să intru în vorbă.

– Ce-ați pățit, doamnă ?

– Păi, nu vedeți ?

– Nu. Ce să văd ?

– Au făcut ăștia liste cu copiii noștri și dacă iese Lasconi președinte îi trimite a doua zi pe front.

Mă repliez cu greu, fiindcă era prima dată când auzeam varianta asta.

– Păi și de ce ar face asta Lasconi ?

– Nu știu, zice doamna cu roșiile, dar nu vedeți că vrea să ne bage în război ?

– Nu văd, de-aia și întreb.

Nici doamna nu știa de ce ne-ar băga în război și nici nu își mai amintea de unde auzise.

Discuția alunecă spre corporațiile care ar trebui să devină majoritar românești, cu capital de stat.

– Păi, ce-ar fi așa rău să fie românești, întreabă doamna de la taraba de alături.

Discuția deja devenise mai largă.

– Păi, zic eu, știți vreo companie românească deținută de stat care să meargă bine ?

– Nu, răspunde doamna.

– Și dacă facem din Vodafone o companie românească, oare o să meargă mai bine sau mai rău decât CFR, de exemplu ?

Nici doamna de la taraba de alături nu știa.

Mă întorc către furnizoarea de roșii la 50 de lei/kg.

– Știți, în piața asta vin oameni cu putere mare de cumpărare. Dacă noi o să avem mai puțini bani, cine o să mai cumpere de la dumneavoastră ?

– E, o să punem (cultivăm, n.n.) doar pentru noi.

– Dar rămâneți fără banii pe care îi câștigați aici.

– E, o să creștem un porc și aia e.

Era cu un smartphone în mână.

– Și o să creșteți și telefoane ?

– E, o să fie ca pe vremea lui Ceaușescu.

– Și asta e ce ne dorim ? Să ne întoarcem pe vremea lui Ceaușescu ?

– Păi aia e, dacă altfel nu se poate. Dar Mega Image (e unul la Domenii, chiar după colț) de ce vinde ce vând și eu ? Ar trebui să li se interzică să vândă legume, fructe și carne. Să vândă ulei și zahăr și alte de-astea.

Adică putea să vândă tot ce nu vindea ea.

Mi-am făcut un calcul rapid în cap și mi-a dat că de când fac cumpărături la ea, probabil i-am plătit undeva peste 50.000 de lei în ultimii ani. Dar asta nu a contat deloc. Era hotărâtă și să îmi reducă veniturile, chiar dacă și le reducea pe ale ei, era hotărâtă și să interzică orice formă de concurență de tip supermarket, chiar dacă Mega Image nu are și nici nu va avea vreodată roșii ca ale ei, chiar dacă în jurul ei era doar concurență la tarabe, dar problema era Mega Image.

Am hotărât atunci, pe loc, că nu voi mai cumpăra nimic și niciodată de la femeia asta.

Și mi-am adus aminte că anul trecut m-a întrebat dacă nu știu pe cineva la stat, să o bage și ea pe noră-sa pe undeva, că a făcut un curs de contabilitate, că nu mai mergea să pună unghii false, și e dispusă să dea o șpagă pentru angajare.

Altfel, piața la Domenii e unul din momentele mele preferate, când mă duc și iau icre sau pește de la un magazin mic, specializat, iau diverse mezeluri de la alt magazin mic, cu chestii pe care nu le găsești la Mega, mă învârt printre tarabe și, în funcție de sezon, iau legume și fructe sau murături.

Dar de anul trecut, eu am boicotul meu, personal.